Despre fericirea de a fi iubită bine...

Madonna a zis într-una din piesele ei - "Happiness lies in your own hands" și cred că are perfectă dreptate. Nimeni nu ne poate face la fel de fericiți pe cât ne putem permite sa fim noi singuri; de cele mai multe ori suntem chiar noi înșine cei care ne punem piedici și nu ne îngăduim să fim cu adevărat fericiți. Ne găsim tot timpul scuze și motive pentru care nu putem face un lucru, doar ca mai apoi să ne plângem de propria nefericire. 

Iar unul din cele mai frecvente exemple în acest sens cred că este momentul în care nu ne lăsam să fim iubiți. Si aici motivele contra sunt fără sfârșit, de la "e prea bun pentru mine sau nu e potrivit pentru mine" până la "nu e momentul acum, mă concentrez pe carieră" și multe alte scuze pe care un copil le-ar demonta imediat cu o inocență dezarmantă. Pentru mine personal nu există fericire mai mare în viața asta decât să iubești și să fii iubită. Si ca să fii iubită, deși sună banal, trebuie să te lași. Lasă-l să te iubească cum știe el mai bine, cu cuvinte, cu gesturi, cu fapte... numai lasă-l. Există pe lumea asta o mână de bărbați care au învățat cum să iubească și dacă ai norocul să întâlnești unul din ei bucură-te de el cât poți. Iar dacă întâlnești mai mulți... sky is the limit... 

Cum să nu zâmbești din toată inima și prin toți porii când îți spune că ii e dor de pernele cu tine printre ele, cum să nu mori de fericire când după o zi și o noapte alături de el pe care tu le credeai perfecte el începe să-ți cânte și tu simți că zbori, cum să nu ți se înmoaie inima când te hrănește cu tot ce-i trece prin cap de la cireșe până la ciocolata și cartofiorii aurii din farfuria lui; nu e nimic mai minunat decât să lași un bărbat să te iubească, să-ți cobori toate zidurile de apărare și să trăiești cu toată ființa ta iubirea pe care o primești. Am întâlnit foarte multe femei, care deși își doresc o astfel de iubire, se tem atât de mult de ea, conștient sau nu, încât și dacă o întâlnesc nu știu ce să facă cu ea. Teama de a fi respinsă, de a nu fi apreciată e atât de mare încât rar aud femei care se dăruiesc cu totul iubirii, preferă să mențină distanta aia la care ele se cred în siguranță, fără să-și dea seama că tot ce au de pierdut e nefericirea.

E drept că nimic nu-i veșnic pe lumea asta și acest gen de iubire e efemer, dar asta nu înseamnă că nu-l poți trăi cu intensitate maximă. Si ce dacă te-a iubit o zi, o săptămână sau 5 ani?! In acea săptămână ai fost iubită mai mult și mai frumos decât ai fost în toată viața ta, prețuiește timpul asta și trăiește-l cum știi tu mai frumos.  Sufletul și iubirea nu au limite, haideți să nu le mai cautam noi.

Așadar... concluzia e simplă... dacă ați primit, bucurați-vă de ce ați primit și mulțumiți din când în când acolo sus pentru asta și mai ales apreciați persoana care v-a dăruit o așa iubire.