Désespoir

Mon âme me semble perdue

Dans la nuit des ombres,

Mon cœur ne parle plus

Et les jours sont sombres.

Chaque jour et chaque nuit

La vie se passe si triste

Et il ne reste puis

Qu'une solitude sinistre.

Même si le soleil se lève

Le bonheur, ne me l'apporte

Car je n'ai plus de rêves

Qui pourraient m'ouvrir une porte.

Aucun oiseau ne chante,

Le vent s'est arrêté

Et dans l'air on sent

L'odeur d'un temps passé.

Ainsi la tristesse me rend

Toujours grise et pessimiste,

Je ne serai plus souriante

Car tout le monde m'attriste.

Câte dimineți, atâta pasiune.

Văd un fluture galben și diafan care zboară spre mine rătăcit... se așează pe obrazul meu și aripile lui catifelate mă fac să zâmbesc. Deschid ochii pe jumătate și realizez că a fost doar un vis... e dimineață... razele soarelui cad jucăușe pe fața mea, iar tu îmi mângâi tandru obrazul...

Ma întorc spre tine și cearceaful alunecă de pe mine dezgolindu-mi sânul obraznic ... îți treci mâna prin părul meu, mă săruți și îmi spui șoptind "bună dimineața!".

Îți zâmbesc și mă apropii de tine, mâna-ți caldă îmi cuprinde mijlocul și alunecă apoi pe spatele meu stârnindu-mi mii de fiori. Tragi cu totul cearceaful de pe mine, mă tragi deasupra ta și simt cum timpul se oprește în loc. Un loc din care nu vreau să mai plec, un loc în care vreau să mă pierd năucită de trăiri despre care nu credeam că există, ci doar le-am citit scrise atât de minunat de alții. 
Trupurile noastre se recunosc singure, își amintesc pe rând ce le aduce plăcere, ce le încântă și le fac să reacționeze năvalnic și să creeze povești aproape imposibil de redat în cuvinte.    

În curând gemetele mele umplu camera și auzul tău încântat, te văd zâmbind complice și mă cuprinzi între brațele tale puternice întorcându-mă pe spate și continuând să mă ridici și să mă prăbușești într-o pasiune fără început și sfârșit, îți strig înnebunită numele și îmi doresc ca acele momente să nu se mai sfârșească, vreau să mă contopesc cu tine, să te simt al meu în întregime. Si în acele momente chiar ești doar al meu, nimeni și nimic nu mai încape între sufletele nostre, tot aerul e plin de noi și de imensitatea sentimentelor noastre.  Dacă ar fi un moment pe care aș putea să-l aleg să ne definească ar fi cu siguranță acesta, acest moment în care suntem atât de pierduți unul în celălalt încât devenim unul, iar acest moment este desăvârșit.  

Astfel de momente sunt cele care fac viața atât de frumoasă încât nu vrei să o împarți cu nimeni altcineva decât cu cei care ți le dăruiesc, să-i știi mereu aproape de sufletul tău chiar și când nu sunt lângă tine, dar știi că vor reveni mereu cu aceeași dăruire ca a ta. Si atunci aștepți... aștepți următoarea dimineață plină de aceeași pasiune tulburătoare și nesfârșită.