Mi-e dor să fiu preferata ta!

Zile lungi, obositoare, interminabile... mail-uri, discuții, telefonul suna încontinuu, încep un lucru și ma mai apuc de alte zece fără sa-l termin pe primul, zile de 9-10 ore de lucru la capătul cărora abia dacă mai ajung pe canapea într-o încercare eșuată de relaxare. Ideile îmi sunt împrăștiate, ma simt ca într-un carusel care nu s-a mai oprit de câteva luni bune, se învârte într-o cursa fără început și fără sfârșit, mi-am pierdut scopul, atenția, tot ce știu este doar ca trebuie sa continui. In acest amalgam de idei, de gânduri încețoșate însă exista o constanta, lucrul care ma tine ancorata de mine însămi, de ce vreau, de ce îmi doresc, iar acea constanta ești tu. 

In mijlocul unei astfel de zile nesuferite, absurde uneori, gândurile ma duc la tine și acolo îmi reamintesc de mine, de cum sunt cand sunt cu tine, cea care rade din orice prostioara, cea care vrea să-ți simtă mirosul pielii cand e prea obosita să-ți zică "te vreau!" și cea care se abandonează în tine și în trupul tău complet și fără nici o rezerva. Îmi vin în cap conversații de începuturi faine cand îmi spuneai poate în gluma, poate sa ma impresionezi - ești preferata mea, știi? - și eu râdeam și îți spuneam ca nu contează, ca nu mi-e frica de competiție.  

Acum parca ma tem un pic de competiție, dar nu cu altele, ci cu mine însămi... vreau sa fiu mereu asa cum ma vedeai tu cand lăsai să-ți scape cuvinte ici și colo, cuvinte care mi se întipăresc în memorie și la care ma întorc de fiecare data cand simt ca alunec spre vreo prăpastie - mi-a plăcut, ești rafinata... nu știu dacă am mai avut asa ceva... tot tu ești pe primul loc, dintre toate tot tu ești prima... Da, sunt zile în care vreau sa fiu prima, vreau sa fiu singura, zile în care sunt egoista, răutăcioasă, dar în restul zilelor nu vreau decât sa fiu, sa fiu cu tine, sa simt ca ma dorești și ma vrei lângă tine. Sa ma minunez cand aprinzi lumina în dormitor după ce m-ai iubit cu pasiune doar ca sa ma privești cum stau încă întinsă printre cearceafurile răvășite sau sa rad ca un copil cand ma pui sa-mi gătesc singura micul-dejun cand mi-e foame. Vreau zile haotice pe care doar tu sa știi sa le reduci la sublim din vârful degetelor și sa ma lași cumva mereu dorindu-mi un pic mai mult.  

Nu vreau sa ma pierd pe mine decât în tine, nu vreau alta poveste decât a noastră, vreau sa spun "îmi e dor sa fiu preferata ta", iar tu sa-mi răspunzi simplu - n-ai încetat niciodată sa fii!