“Mai tii oare inca minte noaptea-n care ne-am
iubit?...
Un moment!... Si-n el o viata de un secol
am trait!” Alexandru Macedonski
Cat de grozav mi se pare sa regasesti in cuvintele altora ceea ce tu ai
simtit si poate nu reuseai sa-ti exprimi acele sentimente in adevarata lor
plenitudine. Citind insa doar cateva cuvinte realizezi ca in ele iti vezi
sufletul asezat pe hartie si zambindu-ti sagalnic inapoi.
Daca esti suficient de norocos in viata asta, cred ca poti trai astfel de
nopti, momente sau zile intregi in care sa simti cum totul devine irelevant in
jurul tau mai putin persoana cu care impartasesti acele momente. Sa vizualizezi
momentul in care ai intors cheia in contact, ai oprit motorul masinii si stiai
ca dupa ce vei cobori te asteapta paradisul. Walt Whitman a mai spus-o atat de
simplu, dar atat de cuprinzator – “We were together, I forgot the rest” – si
exact asta ti se intampla; uiti tot si momentul prezent devine absolut. Cand
incerci apoi sa-ti reamintesti ce s-a intamplat iti dai seama ca, desi stii
faptic cum s-au petrecut lucrurile, tu nu-ti amintesti decat senzatiile pe care
le-ai trait. Iti revin pe rand cuvinte care te-au rascolit, buze care te-au
incantat, brate care te-au cuprins...
Si desi timpul se incapataneaza de cele mai multe ori sa ne faca sa uitam
de aceste mici raiuri, sunt momente si trairi care raman mereu in noi si
zambetul care ne apare pe fata la amintirea lor devine brusc neincapator. O
floare galbena, o imbratisare calda, o cafea zgaltaita de o emotie tulburatoare...
toate astea sunt momente pe care le pretuiesc si care vor ramane cu mine
oriunde as fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu