Cum se îndrăgostesc femeile?!

Primul răspuns care îmi vine în minte este - de fiecare dată altfel. Deși simptomele sunt cam aceleași de fiecare dată, felul în care o femeie se îndrăgostește poate fi foarte diferit în funcție de bărbatul care o cucerește. Sunt bărbați care ne intră pe sub piele imediat, bărbați cu care avem o chimie și o conexiune din primul moment, sau sunt bărbați care ne cuceresc în timp, care ne transformă cu un gest sau un cuvânt întreaga perspectivă și odată cu ea, sentimentele față de ei. Personal, n-aș putea spune că prefer o modalitate celeilalte de a mă îndrăgosti, pentru că fiecare are farmecul ei, ca și bărbații cu care vin la pachet. 

Femeile se îndrăgostesc în mijlocul nopții, atinse de o mână caldă și cuprinse de brațe puternice, dar la fel de ușor se îndrăgostesc și în mijlocul zilei atinse de o vorbă spusă la timpul ei și o privire din care nu se pot desprinde. Totul se rezumă la acel mic detaliu, pentru cei mai mulți de neobservat, care le atinge mintea și sufletul atât de profund încât, odată ce l-au trăit, totul se schimbă. Un singur moment, o clipire, o străfulgerare de gând și drumul spre inima ei ți-e deschis. Totul depinde de acel moment, de acel punct de cotitură, fără el nimic nu are noimă, indiferent de câte calități ar avea bărbatul respectiv. O femeie nu se îndrăgostește mai niciodată de ce arată un bărbat tuturor, de aspectul lui, de posesiunile lui, o femeie se îndrăgostește de ce îi arată doar ei - de încrederea lui în sine când își propune să o cucerească, de tandrețea cu care o privește dimineața peste ceașca de cafea aburindă, de admirația din ochii lui când o privește trăgându-și ciorapii pe ea înainte să plece. Pentru o femeie iubirea înseamnă detalii; întreabă o femeie de ce iubește și vei fi surprins să constați că nici unul din răspunsuri nu va fi "pentru că e frumos, deștept sau bogat". În schimb vei primi multe răspunsuri precum - "cu el pot să fiu eu însămi", "pentru că mereu își amintește de desertul meu preferat", "doar cu el pot trăi pasiunea în cel mai pur sens al cuvântului" - și lista poate continua la nesfârșit. Și mulți dintre acești bărbați nici măcar nu știu de ce sunt iubiți așa și mi-ar plăcea ca ei să afle toate lucrurile astea și să fie mai conștienți de ce anume face o femeie să se îndrăgostească până peste cap. Mi-ar plăcea să văd și să aud mai des despre astfel de bărbați, frumoși în suflet și minunați, bărbați despre care o femeie să nu se poată abține să nu vorbească și despre care să scrie și să arate lumii că ei există. 

Un buchet vesel de crizanteme galbene...

Îmi beau cafeaua în bucătărie, așezată la masa peste care se revarsă atât de îmbietor lumina soarelui de aprilie. Aud parcă și câteva vrăbiuțe ciripind vesele afară și zâmbesc în timp ce îmi fardez și celălalt obraz. Nu trasez decât o umbră fină, obrajii îmi sunt deja îmbujorați de emoția zilei care se așterne înaintea mea. Câteva ultime mesaje... "Te-ai trezit, frumoaso?", "Da, baby, îmi beau cafeaua și mă pregătesc să plec."... Mă privesc în oglindă înainte de a pleca... Ochii îmi sunt plini de o fericire care abia îmi mai încape în piele. 

Mă urc în mașină și pornesc cu soarele în priviri și zâmbetul pe buze spre el, spre noi. Este o zi perfectă de primăvară, însorită încă de dimineață, caldă și senină asemenea sufletului meu. Deși am o vreme de condus, îmi place drumul, savurez pe îndelete anticiparea momentului întâlnirii noastre. Încerc să-mi amintesc gustul buzelor lui, căldura îmbrățișării lui... Atâtea detalii care acum parcă se pierd într-o ceață a amintirilor, dar știu că foarte curând le voi simți din nou pe toate și încă pe atâtea. 

Sunt deja aproape de locul întâlnirii și îl sun... vocea lui deja începe să-mi înmoaie genunchii și simt cum mă cuprinde o emoție grozavă... nu mai vorbim doar despre fanteziile nostre, chiar ne vom vedea din nou. 

Ne întâlnim în sfârșit... mă vede de pe cealaltă parte a străzii, oprește, coboară din mașină și traversează strada spre mine sărind într-un picior din când în când ca un copil, fericit și cu o mână la spate. Ajunge lângă mine în momentul perfect și mă cuprinde în brațe chiar când credeam că genunchii îmi vor ceda pur și simplu, mă sărută și îmi simt tot corpul tremurând în brațele lui. Se desprinde ușor din sărutare încă susținându-mă cu un braț și cu cealaltă mână îmi întinde un buchet vesel de crizanteme galbene, un buchet de flori în care îl regăsesc perfect pe el - tandru, copilăros uneori, dulce și senin precum galbenul aprins al florilor. 

Emoțiile mi se mai risipesc vorbind cu el la o cafea, dar chiar și așa încă mi se mai cutremură ceașca de cafea în mână și îmi place că are răbdare cu mine și vrea să mă facă să mă simt cât mai în largul meu. Mergem spre hotel și urcăm direct în cameră, nu apucăm nici măcar să ne luăm cu noi bagajele. Aș fi putut să jur că odată ajunși în cameră, ne vom rupe toate hainele de pe noi, dar cumva reușim amândoi să avem răbdare și să savurăm pe îndelete toată acea energie acumulată în noi de la ultima întâlnire. Fiecare sărut îmi trezește sufletul, fiecare mângâiere îmi trezește trupul și cu fiecare privire a lui mă pierd mai mult în acest univers de trăiri senzaționale pe care ni l-am creat împreună. Timpul devine brusc irelevant, nu mai existăm decât noi doi și acel pat imens în care începi să crezi în magie. Totul vine atât de natural cu el și simt că nu vreau să mă opresc niciodată din a face dragoste cu acest bărbat. Un bărbat pe care îl simt al meu cu fiecare mângâiere, un bărbat care mă duce pe culmi nemaitrăite până acum, un bărbat căruia îi cedez cu tot ce am. 

Pe măsură ce orele trec neobservate, îmi dau seama că nu doar pasiunea e cea care ne leagă, descopăr că îmi place să manânc cu el, să vorbim și să râdem împreună, să bem un pahar de vin și să fim împreună pur si simplu. Iar toate astea culminează cu întrebarea lui de a doua zi dimineață în timp ce ne luăm micul-dejun, o întrebare pe cât de simplă, pe atât de suprinzătoare și care îmi înmoaie sufletul - "Crezi că o să mă placi și altfel decât în pat?"...

Despre pasiuni ce nu știu să moară.

Te privesc peste masa plină de oameni gălăgioși, pierduți în conversații despre nimicuri și preț de o clipă se lasă tăcerea... Ochii tăi atât de pătrunzători îmi țintuiesc privirea și nu mai aud în jurul meu nimic în afară de bătăile inimii mele accelerându-se. Nu te privesc decât câteva clipe, dar în răgazul ăsta trăiesc ore întregi de pasiune. Mă întreb dacă cei din jurul nostru citesc în privirile noastre tumultul de emoții și trăiri redescoperite acum, dar constant cu surprindere că nu îmi pasă câtuși de puțin dacă își dau seama sau nu.

Vii lângă mine și cei câțiva centimetri de spațiu care ne despart sunt încărcați de o energie palpabilă. Îmi vorbești și nu mă pot abține să nu-ți privesc buzele care odată s-au lipit atât de senzual de ale mele, buze de pe care mi-am auzit numele rostit în momente de pasiune mistuitoare. Mâna mea e foarte aproape, pe canapeaua pe care stăm, de coapsa ta și o simt cum vrea să alunece nevăzută și să te atingă chiar și o secundă, dar știe că nu se va putea opri acolo. Îmi ridic privirea din nou în ochii tăi și îmi înfing ușor unghiile în pernuța canapelei, ce simt nu e doar în capul meu, văd același lucru în ochii tăi. 

Îți simt energia vibrând în jurul meu, învăluindu-mă așa cum brațele tale mi-au învăluit trupul făcându-l să vibreze până în adâncul sufletului. Îți sorb fiecare cuvânt încântându-mi auzul cu vocea ta și mă încarc cu tensiunea crescândă dintre trupurile noastre. O secundă, o suflare adâncă și-ți simt mâna cuprinzându-mi mijlocul și trăgându-mă în brațele tale. Îți oprești buzele la limita buzelor mele și valul de energie și pasiune dintre noi îmi taie respirația. Vrei să mă săruți, dar te abții preț de câteva momente în care simți cum încep să tremur în brațele tale și zâmbești ușor în colțul gurii, apoi îmi acoperi gura cu gura ta și nu-mi pot stăpâni un geamăt adânc în timp ce mă scufund în sărutul tău. 

Deschid ochii și îmi dau seama că sunt încă lângă tine, cu unghiile înfipte și mai tare în canapea, dar ochii tăi îmi răspund la viziunile de pasiune din capul meu în timp ce conversăm cordial cu ceilalți din jurul nostru.

Vrei o schimbare în noul an?! Începe cu tine.

Se spune că fericirea vine din lucrurile mărunte, din lucrurile pe care nu le poți cumpăra, din lucrurile pe care de cele mai multe ori le iei de bune și nu le vezi adevărata importanță. La fiecare început de an cred că fiecare dintre noi are sentimentul că într-o oarecare măsură primește o nouă șansă sau cel puțin speră că ceva se va schimba în bine, dar nu știu câți dintre noi se gândesc să înceapă această schimbare din interiorul lor. Tu te-ai gândit vreodată care sunt acele lucruri pentru tine care îți fac sufletul să zâmbească? Cineva a zis la un moment dat - fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume - și sunt perfect de acord. Stând și plângându-te de ceea ce nu merge cum trebuie în viața ta nu-ți va aduce decât tristețe și împovărarea sufletului, drept urmarare schimbă ce poți la tine și acceptă ce nu poți schimba la alții.

Pentru asta am decis să fac o listă, prima pe care am făcut-o în cei 32 de anișori ai mei, cu lucrurile pe care îmi doresc să le schimb la mine sau să le îmbunătățesc în noul an.

Primul dintre ele ar fi că vreau în fiecare zi să râd - să râd cu poftă, zgomotos, poate uneori incontrolabil și să simt cum orice problemă pe care am avut-o în ziua aia devine mai nesemnificativă și sufletul meu se liniștește prin râsul meu și fruntea mea se înseninează.

Vreau în fiecare zi să mă bucur de ceva complet conștientă - de o carte, de o melodie care să nu-mi iasă din cap ore întregi, de zâmbetul iubitului meu, de o mâncare bună sau de razele soarelui. Absorbim mult prea ușor atâtea senzații și trăiri de care ar trebui să profităm mult mai mult și să le lăsăm să ne trezească.

Vreau să fiu recunoscătoare în fiecare zi, pentru lucrurile pe care le am, dar mai ales pentru oamenii pe care îi am lângă mine. Am apreciat întotdeauna oamenii care au știut să aibă grijă de sufletul meu și să-mi ofere ce au mai frumos în ei și pentru asta vreau să le mulțumesc la fel, oferindu-le ce am mai frumos în mine.

Vreau în noul an să nu mai fac risipă - de mâncare, de timp, de sentimente. Din păcate suntem prea împrăștiați de cele mai multe ori cu lucruri de care avem senzația că ne putem folosi la nesfârșit. Aș prefera să împart o masă cu un prieten drag decât să arunc ce rămâne în plus, să petrec o oră liberă meditând decât cu oameni care mă încarcă de energii negative și cel mai important să îmi consum timpul și atenția cu oameni care într-adevăr le merită. 

Mai vreau în noul an să am mai multă grijă de mine, să fiu generoasă cu mine în trăiri minunate, să îmi încânt sufletul cu plăceri mici, dar importante. Cred cu tărie că un om fericit și conștient de nevoile sale personale e un om cu o capacitate mult mai mare de a avea grijă de cei din jurul lui și de a avea relații sănătoase și împlinite. Și pentru a face asta este esențial să-ți găsești liniștea sufletească și să fii în pace cu tine, în primul rând și apoi cu ceilalți. Aceasta va fi probabil cea mai mare provocare pentru tine în anul ce urmează - de a-mi găsi echilibrul interior. Dar, având în minte lucrurile enumerate mai sus, sunt convinsă că va fi o provocare pe care o voi dovedi și recompensa va fi neprețuită.

Seri de august...

                                                                                                                                                                                            

Căldura apăsătoare de peste zi începea să se piardă ușor în vânticelul blând al după-amiezei și lumina care mângâia luciul lacului crea un cadru perfect idilic pentru un apus de soare senzațional. Nu-mi puteam imagina un mod mai plăcut de a ne petrece acea după-amiază decât pe acel mic ponton de pe malul lacului, în aparență singuri, dar urmăriți discret de cei câțiva angajați ai restaurantului din apropiere. Stând alături de el, pe scaunele pe care aceeași angajați discreți ni le puseseră la dispoziție, cu un picior în poala lui, picior pe care mi-l descălțase el înainte cu un gest atât de natural încât nu m-am putut împotrivi nicicum, îi puteam admira în voie linia aproape perfectă a profilului. E un bărbat frumos, cu trăsături blânde și care îi trădează ușor drăgălășenia și copilăria care nu l-au părăsit încă, dar în aceeași linie clară și în simetria trăsăturilor îi observ hotărârea și determinarea, îi simt voința puternică și delicată în același timp în felul în care îmi mângâie piciorul aproape uitat în poala lui. Își mai întoarce din când în când privirea spre mine și îmi zâmbește... zâmbetul lui e molipsitor, mă copleșește și mă îmbată cu totul.

Îmi vorbește despre fosta lui soție, îmi povestește despre viața lor împreună și îi simt în glas toată iubirea aceea neterminată care încă îl leagă de ea. Nu mă simt amenințată de această iubire, știu că nu are nici o legătură cu mine, știu că e a lui și a sufletului său încercat și îl ascult cuminte.

     Pe măsură ce îmi povestește despre ea și amintindu-mi și alte lucruri pe care mi le spusese cu alte ocazii legate de ea, îmi dau seama că am o anumită admirație pentru această femeie. Regăsesc în ea multe trăsături pe care le am și eu la rândul meu, dar o și admir pur și simplu. Din povestirile lui îmi apare ca o femeie care știe ce vrea, o femeie puternică, deschisă, senzuală și inteligentă. Citesc și printre rândurile relatărilor lui și îmi dau seama că ceea ce ei au trăit împreună timp de 15 ani nu are cum să fie redat în câteva povestioare, dar faptul că el alege să transmită mai departe această imagine a ei mă impresionează. E adevărat, se pare, că există oameni care ne marchează viața într-un mod atât de profund încât nici măcar absența lor fizică nu îi poate îndepărta cu totul de noi. Pentru el, fosta lui soție este acel om care i-a marcat cu adevărat existența, ea rămâne pentru el acel sistem de referință la care se întoarce mereu involuntar.  Deși sunt fascinată de el și discuția pe care o avem, îmi arunc din când în când privirea în jur și trăiesc prin toți porii peisajul paradisiac în care ne aflăm. Respir vânticelul blând care îmi mângâie pielea, îmi las privirea să se legene odată cu valurile domoale ale lacului îmbrăcate în culorile magnifice ale apusului văratic și îmi las bătăile inimii să se regleze după vocea caldă a iubitului meu. Ador să îl ascult vorbindu-mi, în sunetul vocii lui îmi simt sufletul vibrând și găsindu-și o liniște atât de mult dorită.

Odată cu ultimele raze ale soarelui ne hotărâm să ne întoarcem la pensiune unde ne așteaptă gazda noastră primitoare cu o cina delicioasa și copioasa. În cele 2 zile petrecute la ei ne-au tratat minunat și nu ne puteam simți mai confortabil și mai ca acasă. Ajungem la pensiune și urcăm în cameră un moment înainte de cină. Până și cele câteva trepte până la camera noastră sunt un moment de preludiu pentru mine, câteva clipe în care îi simt privirea admirându-mi trupul în timp ce urc scările și știu că atunci când voi ajunge în capătul scărilor el va fi în spatele meu, lipit de mine și sărutându-mi umărul. Mai facem un pas și jumătate până la ușa camerei așa îmbrățișați, deschide ușa și mă lasă să intru eu în timp ce el mă mai admiră preț de o răsuflare adâncă. Atracția dintre noi este atât de puternică încât îi simt energia învăluindu-mă de la distanță; fiecare pas pe care îl face spre mine îmi dă fiori în tot corpul și aproape uit să respir așteptând atingerea lui electrizantă. Mă descalț și instinctiv mă ridic ușor pe vârfuri, îi simt trupul foarte aproape de mine, închid ochii și îi simt brațul cuprinzându-mi mijlocul și lipindu-mă de el. Îmi las capul pe spate și îmi mușc ușor buzele pe măsură ce îi simt mâinile trezindu-mi trupul cu fiecare mângâiere și atingere. Le simt cuprinzându-mi coapse, șolduri, mijloc și urcând lasciv spre sâni. Mă scufund aproape în îmbrățișarea lui și trupul meu se aprinde și reacționează la fiecare impuls, îi simt o palmă cuprinzându-mi un sân în timp ce cu cealaltă îmi întoarce ușor capul spre el și mă sărută atât de adânc și de senzual încât îmi simt trupul unul cu al lui preț de câteva clipe. Mă întoarce cu totul spre el, mă mai sărută încă o dată și mă ridică în brațele lui.  Mă duce spre pat cu pași siguri și mă așează ușor pe cearceafurile albe, mă privește zâmbind și îmi simt inima gata să-mi sară din piept. Știu deja că ce urmează va fi extraordinar, și nu doar din punct de vedere fizic, ci și emoțional. Simt deja o legătură afectivă puternică între noi, o legătură care mă face să simt că, pentru prima oară în viața mea, fac dragoste cu un bărbat. Până să îl întâlnesc pe el conceptul ăsta a fost pentru mine doar atât – un concept; nu l-am trăit niciodată, deși am iubit cu pasiune și m-am dăruit cu tot trupul și ființa mea. În el descopăr atât de multe răspunsuri la cele mai ascunse dorințe ale sufletului meu și nu mă pot abține să nu mă minunez continuu de toate aceste mici miracole pe care le trăiesc alături de el.

Cu fiecare urmă a buzelor lui lăsată pe trupul meu îmi simt sufletul mai trezit și mai viu ca oricând; cuvintele lui șoptite în urechea mea îmi aprind imaginația și dorința dincolo de toate limitele pe care le-am atins până atunci și tot ce îmi doresc este să mă las dusă de acest val imens de trăiri și dorință până pe culmile extazului. Odată cu hainele, el știe că mă dezbracă de orice inhibiție aș mai avea, mă privește și ochii mei, trupul meu îi spun că nu există alte limite decât cele pe care ni le impunem noi și alege să meargă acolo unde și sufletul lui tânjește de multă vreme să ajungă, în acel loc în care nu există decât libertate, dorință și iubire pur și simplu.

Când tu mă faci să... eu...

Când tu mă faci să zâmbesc, eu zâmbesc cu toată ființa, zâmbesc cu ochii, cu gura, cu sufletul și îți zâmbesc doar ție, iar tu știi asta.
Când tu mă faci să râd, eu râd ca un copil, tare și zgomotos, iar tu n-ai vrea decât să mă auzi râzând așa mereu și să-ți umpli auzul cu râsul meu.

Când tu mă faci să te doresc, eu te doresc cu tot ce am, cu trupul, cu inima, cu mintea... Și nu neapărat în ordinea asta. Mă fascinează că nu știu niciodată cum alegi să mă cucerești și mă surprinzi mereu. Pasiunea ta mă ține mereu la limita nebuniei și ador câtă senzualitate trezești în mine, dar tandrețea ta mă dezarmează total de fiecare dată și îmi înmoaie sufletul.

Când tu mă faci să visez, eu construiesc lumi doar pentru noi doi și tot tu ești cel care îmi transformă visele în realitate. Vis după vis, fantezie după fantezie și o realitate care le întrece cu mult pe toate. Mă desprind din dulceața somnului dimineața doar pentru a găsi dulceața buzelor tale aproape, iar ce urmează se transformă în fantezie pentru când nu ești lângă mine.

Când tu mă faci să te aleg pe tine, eu o fac natural, ușor și fără să stau pe gânduri. Tu ești alegerea mea în fiecare zi, lasă-mă să fiu a ta la rându-mi.

Să nu-ți fie dor de cei cărora nu le e dor de tine.

Iubirea nu se dă la schimb... nu e "te iubesc pentru că mă iubești", dar ar trebui să acordăm mai multă atenție în cine ne investim energia și sentimentele. E adevărat că de multe ori nu alegem pe cine iubim, când sentimentele ne inundă inima, viața cu totul, nu mai vedem defectele celuilalt, dar cred că putem alege, atunci când nu ne e bine, pe cine iubim mai mult și alegerea aceasta ar trebui să fie întotdeauna pe noi însene. Mi se pare esențial să te iubești pe tine însăți suficient de mult încât să știi ce fel de iubire meriți, să nu lași pe nimeni să-ți ofere mai puțin decât ai visat sau de cât oferi înapoi.

Vrei fantezie, vrei iubire în cuvinte fermecătoare și gesturi care să-ți meargă la suflet? Cere-le dacă nu-ți sunt oferite din prima. Nu te lăsa convinsă de pretexte de genul - eu nu sunt atât de deschis ca tine sau nu știu să mă exprim așa bine ca tine - dacă îl interesezi cu adevărat, va face un efort pentru tine. Pentru mine, și am mai spus asta, un bărbat nu trebuie să fie artist, poet desăvârșit, pentru a-mi umple auzul și sufletul de bucurie și plăcere, ci doar trebuie să fie sincer. Nimic nu mi se pare mai dezarmant decât sinceritatea unor sentimente noi și frumoase exprimate uneori poate stângaci, alteori cu înflăcărare și pasiune, dar pe care să le simt că vin din suflet și nu sunt doar cuvinte aruncate la întâmplare. Iar voi, bărbați, faceți efortul ăsta pentru ele, lăsați ce aveți în suflet să se vadă, faceți-le să se simtă femei cu adevărat, femei iubite, adorate, așa cum și ele vă fac să vă simțiți mereu bărbați.

Și cel mai important mi se pare să vă justificați iubirea cu iubire, nu acceptați compromisuri pentru alte motive decât iubire. Cere înapoi tot ce oferi, sub o formă sau alta, și dacă simți că balanța nu este echilibrată și nici nu va fi prea curând, nu-ți fie teamă să renunți. Luptă doar pentru ce simți tu că merită efortul și consideră că ești mereu învingătoare atunci când te alegi pe tine, tu ești singura persoană cu care trebuie să trăiești până la capătul vieții tale și e important să fii fericită cu tine însăți și alegerile pe care le-ai făcut. 

Fericirea are multe fețe, dar una dintre ele ar trebui să fie întotdeauna chipul tău. Atunci când te privești în oglindă să poți zâmbi, chiar și fără să știi exact de ce, dar să zâmbești și să fii împăcată cu tine însăți. Așa că să nu-ți fie dor de cei cărora nu le este dor de tine, ei n-au înțeles ce e cu tine.