Pasiune...

Te văd... în sfârșit, privirea mea însetată de dor și așteptare te zărește pe cealaltă parte a drumului; timpul devine brusc infinit, iar inima mea uită să mai bată o clipă, doar ca mai apoi să izbucnească într-o mie de bătăi incontrolabile. Privirile ni se întâlnesc din depărtare și în acel moment lumea din jurul nostru dispare fiind înlocuită de micul paradis care e lumea visurilor noastre.

Ajungi lângă mine și mă cuprinzi în brațele tale puternice și îmi doresc să rămân acolo o veșnicie și înc-o zi... Mă cufund în mirosul năucitor al pielii tale, în căldura îmbrățișării tale, iar sărutul tău îmi trezește toate simțurile.

Cuvintele par să-și fi pierdut rostul în această reîntâlnire mult visată, dar cumva reușesc să-ți șoptesc ca mi-ai lipsit enorm. Abia ce cuvintele mi s-au dezlipit de pe buze, îmi dau seama că nu înseamnă mai nimic pe lângă imensitatea emoțiilor și trăirilor care mă copleșesc. Tu îmi zâmbești și mă cuprinzi strâns de mână ca și când știi că dacă mi-ai da drumul nu m-aș putea ține singură pe picioare și astfel mă conduci spre o cameră cu un pat alb și pufos gata pregătit sa fie martorul unei patimi atât de nebune ca a noastră.

Deși simțim amândoi că nu mai putem aștepta nici o secundă pentru a fi cu celălalt, reușim cumva să începem încet și amețitor de senzual să ne iubim.

Mă tragi lângă tine cuprinzându-mi mijlocul cu brațul tău în timp ce cu cealaltă mână îmi mângâi obrazul, buzele, pe care apoi mi le săruți ușor, gâtul, înfiorându-mă instant și apoi cobori către un sân care așteaptă nerăbdător atingerea ta.

Ma întorci cu spatele la tine și îmi ridici ușor tricoul... trăiesc atât de intens senzația mâinilor tale alunecând pe spatele meu, peste sânii mei, pe umerii mei... simt că ai vrea să-ți întipărești trupul meu într-un tablou al imaginației tale pe care să-l redescoperi de fiecare dată când îți zboară gândul spre mine.

Tricoul meu ajunge inevitabil pe jos împreună cu al tău... mă ridici în brațele tale ca pe un fulg și mă așezi pe patul moale lăsându-mă să simt asupra mea presiunea corpului tău deja înfierbântat. Continui să-mi săruți gâtul, sânii, abdomenul vibrând de plăcere... îmi pierd mâinile prin părul tău moale și te mai trag din când în când spre mine... te privesc și te sărut apăsat.

Pantalonii ni-i pierdem la fel de repede cum ne-am pierdut și capul.

Gem adânc simțindu-ți mâinile urcând pe coapsele mele.

Mâinile tale își continuă drumul lasciv pe trupul meu și mă fac să-mi doresc mai mult și mai mult. Amâni însă atât de incitant și răscolitor următorul nivel prin mângâieri pe care le resimt până în adâncul sufletului și atingeri care mă fac să visez mult timp după ce nu le mai simt fizic. Îmi simt tot corpul cum se aprinde și reacționează la atingerea ta; mă tragi deasupra ta, îmi mușc buza de jos și îți zâmbesc apoi cu ochii plini de dorință.

Îți strâng între coapse șoldurile puternice și te simt atât de bărbat în mine, tu îmi cuprinzi fesele și mă tragi încet spre tine răscolindu-mă cu fiecare mișcare. Îmi arcuiesc ușor spatele și mă sprijin cu o mână de piciorul tău în timp ce cu cealaltă mă mângâi ușor.

Printre gemete și mișcări lascive te privesc și te văd zâmbind și te simt atât de aproape de mine, te simt acolo, complet prezent și îmi încânți sufletul.

Ma aplec spre tine, te sărut și îți șoptesc că te vreau mereu așa, fierbinte, pasional, fascinat de trupul meu. Îmi răspunzi că niciodată nu vei înceta să mă dorești și să mă faci femeia ta. Îți simt cuvintele până în vârful degetelor și îmi înfig unghiile în pielea ta în momentul în care îmi simt toți mușchii contractându-se și apoi relaxându-se într-o dulce și sublimă eliberare...

Cum se îndrăgostesc femeile?!

Primul răspuns care îmi vine în minte este - de fiecare dată altfel. Deși simptomele sunt cam aceleași de fiecare dată, felul în care o femeie se îndrăgostește poate fi foarte diferit în funcție de bărbatul care o cucerește. Sunt bărbați care ne intră pe sub piele imediat, bărbați cu care avem o chimie și o conexiune din primul moment, sau sunt bărbați care ne cuceresc în timp, care ne transformă cu un gest sau un cuvânt întreaga perspectivă și odată cu ea, sentimentele față de ei. Personal, n-aș putea spune că prefer o modalitate celeilalte de a mă îndrăgosti, pentru că fiecare are farmecul ei, ca și bărbații cu care vin la pachet. 

Femeile se îndrăgostesc în mijlocul nopții, atinse de o mână caldă și cuprinse de brațe puternice, dar la fel de ușor se îndrăgostesc și în mijlocul zilei atinse de o vorbă spusă la timpul ei și o privire din care nu se pot desprinde. Totul se rezumă la acel mic detaliu, pentru cei mai mulți de neobservat, care le atinge mintea și sufletul atât de profund încât, odată ce l-au trăit, totul se schimbă. Un singur moment, o clipire, o străfulgerare de gând și drumul spre inima ei ți-e deschis. Totul depinde de acel moment, de acel punct de cotitură, fără el nimic nu are noimă, indiferent de câte calități ar avea bărbatul respectiv. O femeie nu se îndrăgostește mai niciodată de ce arată un bărbat tuturor, de aspectul lui, de posesiunile lui, o femeie se îndrăgostește de ce îi arată doar ei - de încrederea lui în sine când își propune să o cucerească, de tandrețea cu care o privește dimineața peste ceașca de cafea aburindă, de admirația din ochii lui când o privește trăgându-și ciorapii pe ea înainte să plece. Pentru o femeie iubirea înseamnă detalii; întreabă o femeie de ce iubește și vei fi surprins să constați că nici unul din răspunsuri nu va fi "pentru că e frumos, deștept sau bogat". În schimb vei primi multe răspunsuri precum - "cu el pot să fiu eu însămi", "pentru că mereu își amintește de desertul meu preferat", "doar cu el pot trăi pasiunea în cel mai pur sens al cuvântului" - și lista poate continua la nesfârșit. Și mulți dintre acești bărbați nici măcar nu știu de ce sunt iubiți așa și mi-ar plăcea ca ei să afle toate lucrurile astea și să fie mai conștienți de ce anume face o femeie să se îndrăgostească până peste cap. Mi-ar plăcea să văd și să aud mai des despre astfel de bărbați, frumoși în suflet și minunați, bărbați despre care o femeie să nu se poată abține să nu vorbească și despre care să scrie și să arate lumii că ei există. 

Un buchet vesel de crizanteme galbene...

Îmi beau cafeaua în bucătărie, așezată la masa peste care se revarsă atât de îmbietor lumina soarelui de aprilie. Aud parcă și câteva vrăbiuțe ciripind vesele afară și zâmbesc în timp ce îmi fardez și celălalt obraz. Nu trasez decât o umbră fină, obrajii îmi sunt deja îmbujorați de emoția zilei care se așterne înaintea mea. Câteva ultime mesaje... "Te-ai trezit, frumoaso?", "Da, baby, îmi beau cafeaua și mă pregătesc să plec."... Mă privesc în oglindă înainte de a pleca... Ochii îmi sunt plini de o fericire care abia îmi mai încape în piele. 

Mă urc în mașină și pornesc cu soarele în priviri și zâmbetul pe buze spre el, spre noi. Este o zi perfectă de primăvară, însorită încă de dimineață, caldă și senină asemenea sufletului meu. Deși am o vreme de condus, îmi place drumul, savurez pe îndelete anticiparea momentului întâlnirii noastre. Încerc să-mi amintesc gustul buzelor lui, căldura îmbrățișării lui... Atâtea detalii care acum parcă se pierd într-o ceață a amintirilor, dar știu că foarte curând le voi simți din nou pe toate și încă pe atâtea. 

Sunt deja aproape de locul întâlnirii și îl sun... vocea lui deja începe să-mi înmoaie genunchii și simt cum mă cuprinde o emoție grozavă... nu mai vorbim doar despre fanteziile nostre, chiar ne vom vedea din nou. 

Ne întâlnim în sfârșit... mă vede de pe cealaltă parte a străzii, oprește, coboară din mașină și traversează strada spre mine sărind într-un picior din când în când ca un copil, fericit și cu o mână la spate. Ajunge lângă mine în momentul perfect și mă cuprinde în brațe chiar când credeam că genunchii îmi vor ceda pur și simplu, mă sărută și îmi simt tot corpul tremurând în brațele lui. Se desprinde ușor din sărutare încă susținându-mă cu un braț și cu cealaltă mână îmi întinde un buchet vesel de crizanteme galbene, un buchet de flori în care îl regăsesc perfect pe el - tandru, copilăros uneori, dulce și senin precum galbenul aprins al florilor. 

Emoțiile mi se mai risipesc vorbind cu el la o cafea, dar chiar și așa încă mi se mai cutremură ceașca de cafea în mână și îmi place că are răbdare cu mine și vrea să mă facă să mă simt cât mai în largul meu. Mergem spre hotel și urcăm direct în cameră, nu apucăm nici măcar să ne luăm cu noi bagajele. Aș fi putut să jur că odată ajunși în cameră, ne vom rupe toate hainele de pe noi, dar cumva reușim amândoi să avem răbdare și să savurăm pe îndelete toată acea energie acumulată în noi de la ultima întâlnire. Fiecare sărut îmi trezește sufletul, fiecare mângâiere îmi trezește trupul și cu fiecare privire a lui mă pierd mai mult în acest univers de trăiri senzaționale pe care ni l-am creat împreună. Timpul devine brusc irelevant, nu mai existăm decât noi doi și acel pat imens în care începi să crezi în magie. Totul vine atât de natural cu el și simt că nu vreau să mă opresc niciodată din a face dragoste cu acest bărbat. Un bărbat pe care îl simt al meu cu fiecare mângâiere, un bărbat care mă duce pe culmi nemaitrăite până acum, un bărbat căruia îi cedez cu tot ce am. 

Pe măsură ce orele trec neobservate, îmi dau seama că nu doar pasiunea e cea care ne leagă, descopăr că îmi place să manânc cu el, să vorbim și să râdem împreună, să bem un pahar de vin și să fim împreună pur si simplu. Iar toate astea culminează cu întrebarea lui de a doua zi dimineață în timp ce ne luăm micul-dejun, o întrebare pe cât de simplă, pe atât de suprinzătoare și care îmi înmoaie sufletul - "Crezi că o să mă placi și altfel decât în pat?"...

Despre pasiuni ce nu știu să moară.

Te privesc peste masa plină de oameni gălăgioși, pierduți în conversații despre nimicuri și preț de o clipă se lasă tăcerea... Ochii tăi atât de pătrunzători îmi țintuiesc privirea și nu mai aud în jurul meu nimic în afară de bătăile inimii mele accelerându-se. Nu te privesc decât câteva clipe, dar în răgazul ăsta trăiesc ore întregi de pasiune. Mă întreb dacă cei din jurul nostru citesc în privirile noastre tumultul de emoții și trăiri redescoperite acum, dar constant cu surprindere că nu îmi pasă câtuși de puțin dacă își dau seama sau nu.

Vii lângă mine și cei câțiva centimetri de spațiu care ne despart sunt încărcați de o energie palpabilă. Îmi vorbești și nu mă pot abține să nu-ți privesc buzele care odată s-au lipit atât de senzual de ale mele, buze de pe care mi-am auzit numele rostit în momente de pasiune mistuitoare. Mâna mea e foarte aproape, pe canapeaua pe care stăm, de coapsa ta și o simt cum vrea să alunece nevăzută și să te atingă chiar și o secundă, dar știe că nu se va putea opri acolo. Îmi ridic privirea din nou în ochii tăi și îmi înfing ușor unghiile în pernuța canapelei, ce simt nu e doar în capul meu, văd același lucru în ochii tăi. 

Îți simt energia vibrând în jurul meu, învăluindu-mă așa cum brațele tale mi-au învăluit trupul făcându-l să vibreze până în adâncul sufletului. Îți sorb fiecare cuvânt încântându-mi auzul cu vocea ta și mă încarc cu tensiunea crescândă dintre trupurile noastre. O secundă, o suflare adâncă și-ți simt mâna cuprinzându-mi mijlocul și trăgându-mă în brațele tale. Îți oprești buzele la limita buzelor mele și valul de energie și pasiune dintre noi îmi taie respirația. Vrei să mă săruți, dar te abții preț de câteva momente în care simți cum încep să tremur în brațele tale și zâmbești ușor în colțul gurii, apoi îmi acoperi gura cu gura ta și nu-mi pot stăpâni un geamăt adânc în timp ce mă scufund în sărutul tău. 

Deschid ochii și îmi dau seama că sunt încă lângă tine, cu unghiile înfipte și mai tare în canapea, dar ochii tăi îmi răspund la viziunile de pasiune din capul meu în timp ce conversăm cordial cu ceilalți din jurul nostru.

Vrei o schimbare în noul an?! Începe cu tine.

Se spune că fericirea vine din lucrurile mărunte, din lucrurile pe care nu le poți cumpăra, din lucrurile pe care de cele mai multe ori le iei de bune și nu le vezi adevărata importanță. La fiecare început de an cred că fiecare dintre noi are sentimentul că într-o oarecare măsură primește o nouă șansă sau cel puțin speră că ceva se va schimba în bine, dar nu știu câți dintre noi se gândesc să înceapă această schimbare din interiorul lor. Tu te-ai gândit vreodată care sunt acele lucruri pentru tine care îți fac sufletul să zâmbească? Cineva a zis la un moment dat - fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume - și sunt perfect de acord. Stând și plângându-te de ceea ce nu merge cum trebuie în viața ta nu-ți va aduce decât tristețe și împovărarea sufletului, drept urmarare schimbă ce poți la tine și acceptă ce nu poți schimba la alții.

Pentru asta am decis să fac o listă, prima pe care am făcut-o în cei 32 de anișori ai mei, cu lucrurile pe care îmi doresc să le schimb la mine sau să le îmbunătățesc în noul an.

Primul dintre ele ar fi că vreau în fiecare zi să râd - să râd cu poftă, zgomotos, poate uneori incontrolabil și să simt cum orice problemă pe care am avut-o în ziua aia devine mai nesemnificativă și sufletul meu se liniștește prin râsul meu și fruntea mea se înseninează.

Vreau în fiecare zi să mă bucur de ceva complet conștientă - de o carte, de o melodie care să nu-mi iasă din cap ore întregi, de zâmbetul iubitului meu, de o mâncare bună sau de razele soarelui. Absorbim mult prea ușor atâtea senzații și trăiri de care ar trebui să profităm mult mai mult și să le lăsăm să ne trezească.

Vreau să fiu recunoscătoare în fiecare zi, pentru lucrurile pe care le am, dar mai ales pentru oamenii pe care îi am lângă mine. Am apreciat întotdeauna oamenii care au știut să aibă grijă de sufletul meu și să-mi ofere ce au mai frumos în ei și pentru asta vreau să le mulțumesc la fel, oferindu-le ce am mai frumos în mine.

Vreau în noul an să nu mai fac risipă - de mâncare, de timp, de sentimente. Din păcate suntem prea împrăștiați de cele mai multe ori cu lucruri de care avem senzația că ne putem folosi la nesfârșit. Aș prefera să împart o masă cu un prieten drag decât să arunc ce rămâne în plus, să petrec o oră liberă meditând decât cu oameni care mă încarcă de energii negative și cel mai important să îmi consum timpul și atenția cu oameni care într-adevăr le merită. 

Mai vreau în noul an să am mai multă grijă de mine, să fiu generoasă cu mine în trăiri minunate, să îmi încânt sufletul cu plăceri mici, dar importante. Cred cu tărie că un om fericit și conștient de nevoile sale personale e un om cu o capacitate mult mai mare de a avea grijă de cei din jurul lui și de a avea relații sănătoase și împlinite. Și pentru a face asta este esențial să-ți găsești liniștea sufletească și să fii în pace cu tine, în primul rând și apoi cu ceilalți. Aceasta va fi probabil cea mai mare provocare pentru tine în anul ce urmează - de a-mi găsi echilibrul interior. Dar, având în minte lucrurile enumerate mai sus, sunt convinsă că va fi o provocare pe care o voi dovedi și recompensa va fi neprețuită.

Seri de august...

                                                                                                                                                                                            

Căldura apăsătoare de peste zi începea să se piardă ușor în vânticelul blând al după-amiezei și lumina care mângâia luciul lacului crea un cadru perfect idilic pentru un apus de soare senzațional. Nu-mi puteam imagina un mod mai plăcut de a ne petrece acea după-amiază decât pe acel mic ponton de pe malul lacului, în aparență singuri, dar urmăriți discret de cei câțiva angajați ai restaurantului din apropiere. Stând alături de el, pe scaunele pe care aceeași angajați discreți ni le puseseră la dispoziție, cu un picior în poala lui, picior pe care mi-l descălțase el înainte cu un gest atât de natural încât nu m-am putut împotrivi nicicum, îi puteam admira în voie linia aproape perfectă a profilului. E un bărbat frumos, cu trăsături blânde și care îi trădează ușor drăgălășenia și copilăria care nu l-au părăsit încă, dar în aceeași linie clară și în simetria trăsăturilor îi observ hotărârea și determinarea, îi simt voința puternică și delicată în același timp în felul în care îmi mângâie piciorul aproape uitat în poala lui. Își mai întoarce din când în când privirea spre mine și îmi zâmbește... zâmbetul lui e molipsitor, mă copleșește și mă îmbată cu totul.

Îmi vorbește despre fosta lui soție, îmi povestește despre viața lor împreună și îi simt în glas toată iubirea aceea neterminată care încă îl leagă de ea. Nu mă simt amenințată de această iubire, știu că nu are nici o legătură cu mine, știu că e a lui și a sufletului său încercat și îl ascult cuminte.

     Pe măsură ce îmi povestește despre ea și amintindu-mi și alte lucruri pe care mi le spusese cu alte ocazii legate de ea, îmi dau seama că am o anumită admirație pentru această femeie. Regăsesc în ea multe trăsături pe care le am și eu la rândul meu, dar o și admir pur și simplu. Din povestirile lui îmi apare ca o femeie care știe ce vrea, o femeie puternică, deschisă, senzuală și inteligentă. Citesc și printre rândurile relatărilor lui și îmi dau seama că ceea ce ei au trăit împreună timp de 15 ani nu are cum să fie redat în câteva povestioare, dar faptul că el alege să transmită mai departe această imagine a ei mă impresionează. E adevărat, se pare, că există oameni care ne marchează viața într-un mod atât de profund încât nici măcar absența lor fizică nu îi poate îndepărta cu totul de noi. Pentru el, fosta lui soție este acel om care i-a marcat cu adevărat existența, ea rămâne pentru el acel sistem de referință la care se întoarce mereu involuntar.  Deși sunt fascinată de el și discuția pe care o avem, îmi arunc din când în când privirea în jur și trăiesc prin toți porii peisajul paradisiac în care ne aflăm. Respir vânticelul blând care îmi mângâie pielea, îmi las privirea să se legene odată cu valurile domoale ale lacului îmbrăcate în culorile magnifice ale apusului văratic și îmi las bătăile inimii să se regleze după vocea caldă a iubitului meu. Ador să îl ascult vorbindu-mi, în sunetul vocii lui îmi simt sufletul vibrând și găsindu-și o liniște atât de mult dorită.

Odată cu ultimele raze ale soarelui ne hotărâm să ne întoarcem la pensiune unde ne așteaptă gazda noastră primitoare cu o cina delicioasa și copioasa. În cele 2 zile petrecute la ei ne-au tratat minunat și nu ne puteam simți mai confortabil și mai ca acasă. Ajungem la pensiune și urcăm în cameră un moment înainte de cină. Până și cele câteva trepte până la camera noastră sunt un moment de preludiu pentru mine, câteva clipe în care îi simt privirea admirându-mi trupul în timp ce urc scările și știu că atunci când voi ajunge în capătul scărilor el va fi în spatele meu, lipit de mine și sărutându-mi umărul. Mai facem un pas și jumătate până la ușa camerei așa îmbrățișați, deschide ușa și mă lasă să intru eu în timp ce el mă mai admiră preț de o răsuflare adâncă. Atracția dintre noi este atât de puternică încât îi simt energia învăluindu-mă de la distanță; fiecare pas pe care îl face spre mine îmi dă fiori în tot corpul și aproape uit să respir așteptând atingerea lui electrizantă. Mă descalț și instinctiv mă ridic ușor pe vârfuri, îi simt trupul foarte aproape de mine, închid ochii și îi simt brațul cuprinzându-mi mijlocul și lipindu-mă de el. Îmi las capul pe spate și îmi mușc ușor buzele pe măsură ce îi simt mâinile trezindu-mi trupul cu fiecare mângâiere și atingere. Le simt cuprinzându-mi coapse, șolduri, mijloc și urcând lasciv spre sâni. Mă scufund aproape în îmbrățișarea lui și trupul meu se aprinde și reacționează la fiecare impuls, îi simt o palmă cuprinzându-mi un sân în timp ce cu cealaltă îmi întoarce ușor capul spre el și mă sărută atât de adânc și de senzual încât îmi simt trupul unul cu al lui preț de câteva clipe. Mă întoarce cu totul spre el, mă mai sărută încă o dată și mă ridică în brațele lui.  Mă duce spre pat cu pași siguri și mă așează ușor pe cearceafurile albe, mă privește zâmbind și îmi simt inima gata să-mi sară din piept. Știu deja că ce urmează va fi extraordinar, și nu doar din punct de vedere fizic, ci și emoțional. Simt deja o legătură afectivă puternică între noi, o legătură care mă face să simt că, pentru prima oară în viața mea, fac dragoste cu un bărbat. Până să îl întâlnesc pe el conceptul ăsta a fost pentru mine doar atât – un concept; nu l-am trăit niciodată, deși am iubit cu pasiune și m-am dăruit cu tot trupul și ființa mea. În el descopăr atât de multe răspunsuri la cele mai ascunse dorințe ale sufletului meu și nu mă pot abține să nu mă minunez continuu de toate aceste mici miracole pe care le trăiesc alături de el.

Cu fiecare urmă a buzelor lui lăsată pe trupul meu îmi simt sufletul mai trezit și mai viu ca oricând; cuvintele lui șoptite în urechea mea îmi aprind imaginația și dorința dincolo de toate limitele pe care le-am atins până atunci și tot ce îmi doresc este să mă las dusă de acest val imens de trăiri și dorință până pe culmile extazului. Odată cu hainele, el știe că mă dezbracă de orice inhibiție aș mai avea, mă privește și ochii mei, trupul meu îi spun că nu există alte limite decât cele pe care ni le impunem noi și alege să meargă acolo unde și sufletul lui tânjește de multă vreme să ajungă, în acel loc în care nu există decât libertate, dorință și iubire pur și simplu.