duminică, 27 decembrie 2015

Seri de august...

                                                                                                                                                                                            
Căldura apăsătoare de peste zi începea să se piardă ușor în vânticelul blând al după-amiezei și lumina care mângâia luciul lacului crea un cadru perfect idilic pentru un apus de soare senzațional. Nu-mi puteam imagina un mod mai plăcut de a ne petrece acea după-amiază decât pe acel mic ponton de pe malul lacului, în aparență singuri, dar urmăriți discret de cei câțiva angajați ai restaurantului din apropiere. Stând alături de el, pe scaunele pe care aceeași angajați discreți ni le puseseră la dispoziție, cu un picior în poala lui, picior pe care mi-l descălțase el înainte cu un gest atât de natural încât nu m-am putut împotrivi nicicum, îi puteam admira în voie linia aproape perfectă a profilului. E un bărbat frumos, cu trăsături blânde și care îi trădează ușor drăgălășenia și copilăria care nu l-au părăsit încă, dar în aceeași linie clară și în simetria trăsăturilor îi observ hotărârea și determinarea, îi simt voința puternică și delicată în același timp în felul în care îmi mângâie piciorul aproape uitat în poala lui. Își mai întoarce din când în când privirea spre mine și îmi zâmbește... zâmbetul lui e molipsitor, mă copleșește și mă îmbată cu totul.
Îmi vorbește despre fosta lui soție, îmi povestește despre viața lor împreună și îi simt în glas toată iubirea aceea neterminată care încă îl leagă de ea. Nu mă simt amenințată de această iubire, știu că nu are nici o legătură cu mine, știu că e a lui și a sufletului său încercat și îl ascult cuminte.
     Pe măsură ce îmi povestește despre ea și amintindu-mi și alte lucruri pe care mi le spusese cu alte ocazii legate de ea, îmi dau seama că am o anumită admirație pentru această femeie. Regăsesc în ea multe trăsături pe care le am și eu la rândul meu, dar o și admir pur și simplu. Din povestirile lui îmi apare ca o femeie care știe ce vrea, o femeie puternică, deschisă, senzuală și inteligentă. Citesc și printre rândurile relatărilor lui și îmi dau seama că ceea ce ei au trăit împreună timp de 15 ani nu are cum să fie redat în câteva povestioare, dar faptul că el alege să transmită mai departe această imagine a ei mă impresionează. E adevărat, se pare, că există oameni care ne marchează viața într-un mod atât de profund încât nici măcar absența lor fizică nu îi poate îndepărta cu totul de noi. Pentru el, fosta lui soție este acel om care i-a marcat cu adevărat existența, ea rămâne pentru el acel sistem de referință la care se întoarce mereu involuntar.  Deși sunt fascinată de el și discuția pe care o avem, îmi arunc din când în când privirea în jur și trăiesc prin toți porii peisajul paradisiac în care ne aflăm. Respir vânticelul blând care îmi mângâie pielea, îmi las privirea să se legene odată cu valurile domoale ale lacului îmbrăcate în culorile magnifice ale apusului văratic și îmi las bătăile inimii să se regleze după vocea caldă a iubitului meu. Ador să îl ascult vorbindu-mi, în sunetul vocii lui îmi simt sufletul vibrând și găsindu-și o liniște atât de mult dorită.
Odată cu ultimele raze ale soarelui ne hotărâm să ne întoarcem la pensiune unde ne așteaptă gazda noastră primitoare cu o cina delicioasa și copioasa. În cele 2 zile petrecute la ei ne-au tratat minunat și nu ne puteam simți mai confortabil și mai ca acasă. Ajungem la pensiune și urcăm în cameră un moment înainte de cină. Până și cele câteva trepte până la camera noastră sunt un moment de preludiu pentru mine, câteva clipe în care îi simt privirea admirându-mi trupul în timp ce urc scările și știu că atunci când voi ajunge în capătul scărilor el va fi în spatele meu, lipit de mine și sărutându-mi umărul. Mai facem un pas și jumătate până la ușa camerei așa îmbrățișați, deschide ușa și mă lasă să intru eu în timp ce el mă mai admiră preț de o răsuflare adâncă. Atracția dintre noi este atât de puternică încât îi simt energia învăluindu-mă de la distanță; fiecare pas pe care îl face spre mine îmi dă fiori în tot corpul și aproape uit să respir așteptând atingerea lui electrizantă. Mă descalț și instinctiv mă ridic ușor pe vârfuri, îi simt trupul foarte aproape de mine, închid ochii și îi simt brațul cuprinzându-mi mijlocul și lipindu-mă de el. Îmi las capul pe spate și îmi mușc ușor buzele pe măsură ce îi simt mâinile trezindu-mi trupul cu fiecare mângâiere și atingere. Le simt cuprinzându-mi coapse, șolduri, mijloc și urcând lasciv spre sâni. Mă scufund aproape în îmbrățișarea lui și trupul meu se aprinde și reacționează la fiecare impuls, îi simt o palmă cuprinzându-mi un sân în timp ce cu cealaltă îmi întoarce ușor capul spre el și mă sărută atât de adânc și de senzual încât îmi simt trupul unul cu al lui preț de câteva clipe. Mă întoarce cu totul spre el, mă mai sărută încă o dată și mă ridică în brațele lui.  Mă duce spre pat cu pași siguri și mă așează ușor pe cearceafurile albe, mă privește zâmbind și îmi simt inima gata să-mi sară din piept. Știu deja că ce urmează va fi extraordinar, și nu doar din punct de vedere fizic, ci și emoțional. Simt deja o legătură afectivă puternică între noi, o legătură care mă face să simt că, pentru prima oară în viața mea, fac dragoste cu un bărbat. Până să îl întâlnesc pe el conceptul ăsta a fost pentru mine doar atât – un concept; nu l-am trăit niciodată, deși am iubit cu pasiune și m-am dăruit cu tot trupul și ființa mea. În el descopăr atât de multe răspunsuri la cele mai ascunse dorințe ale sufletului meu și nu mă pot abține să nu mă minunez continuu de toate aceste mici miracole pe care le trăiesc alături de el.
Cu fiecare urmă a buzelor lui lăsată pe trupul meu îmi simt sufletul mai trezit și mai viu ca oricând; cuvintele lui șoptite în urechea mea îmi aprind imaginația și dorința dincolo de toate limitele pe care le-am atins până atunci și tot ce îmi doresc este să mă las dusă de acest val imens de trăiri și dorință până pe culmile extazului. Odată cu hainele, el știe că mă dezbracă de orice inhibiție aș mai avea, mă privește și ochii mei, trupul meu îi spun că nu există alte limite decât cele pe care ni le impunem noi și alege să meargă acolo unde și sufletul lui tânjește de multă vreme să ajungă, în acel loc în care nu există decât libertate, dorință și iubire pur și simplu.

duminică, 15 noiembrie 2015

Când tu mă faci să... eu...

Când tu mă faci să zâmbesc, eu zâmbesc cu toată ființa, zâmbesc cu ochii, cu gura, cu sufletul și îți zâmbesc doar ție, iar tu știi asta.
Când tu mă faci să râd, eu râd ca un copil, tare și zgomotos, iar tu n-ai vrea decât să mă auzi râzând așa mereu și să-ți umpli auzul cu râsul meu.
Când tu mă faci să te doresc, eu te doresc cu tot ce am, cu trupul, cu inima, cu mintea... Și nu neapărat în ordinea asta. Mă fascinează că nu știu niciodată cum alegi să mă cucerești și mă surprinzi mereu. Pasiunea ta mă ține mereu la limita nebuniei și ador câtă senzualitate trezești în mine, dar tandrețea ta mă dezarmează total de fiecare dată și îmi înmoaie sufletul.
Când tu mă faci să visez, eu construiesc lumi doar pentru noi doi și tot tu ești cel care îmi transformă visele în realitate. Vis după vis, fantezie după fantezie și o realitate care le întrece cu mult pe toate. Mă desprind din dulceața somnului dimineața doar pentru a găsi dulceața buzelor tale aproape, iar ce urmează se transformă în fantezie pentru când nu ești lângă mine.
Când tu mă faci să te aleg pe tine, eu o fac natural, ușor și fără să stau pe gânduri. Tu ești alegerea mea în fiecare zi, lasă-mă să fiu a ta la rându-mi.

luni, 26 octombrie 2015

Să nu-ți fie dor de cei cărora nu le e dor de tine.

Iubirea nu se dă la schimb... nu e "te iubesc pentru că mă iubești", dar ar trebui să acordăm mai multă atenție în cine ne investim energia și sentimentele. E adevărat că de multe ori nu alegem pe cine iubim, când sentimentele ne inundă inima, viața cu totul, nu mai vedem defectele celuilalt, dar cred că putem alege, atunci când nu ne e bine, pe cine iubim mai mult și alegerea aceasta ar trebui să fie întotdeauna pe noi însene. Mi se pare esențial să te iubești pe tine însăți suficient de mult încât să știi ce fel de iubire meriți, să nu lași pe nimeni să-ți ofere mai puțin decât ai visat sau de cât oferi înapoi.

Vrei fantezie, vrei iubire în cuvinte fermecătoare și gesturi care să-ți meargă la suflet? Cere-le dacă nu-ți sunt oferite din prima. Nu te lăsa convinsă de pretexte de genul - eu nu sunt atât de deschis ca tine sau nu știu să mă exprim așa bine ca tine - dacă îl interesezi cu adevărat, va face un efort pentru tine. Pentru mine, și am mai spus asta, un bărbat nu trebuie să fie artist, poet desăvârșit, pentru a-mi umple auzul și sufletul de bucurie și plăcere, ci doar trebuie să fie sincer. Nimic nu mi se pare mai dezarmant decât sinceritatea unor sentimente noi și frumoase exprimate uneori poate stângaci, alteori cu înflăcărare și pasiune, dar pe care să le simt că vin din suflet și nu sunt doar cuvinte aruncate la întâmplare. Iar voi, bărbați, faceți efortul ăsta pentru ele, lăsați ce aveți în suflet să se vadă, faceți-le să se simtă femei cu adevărat, femei iubite, adorate, așa cum și ele vă fac să vă simțiți mereu bărbați.


Și cel mai important mi se pare să vă justificați iubirea cu iubire, nu acceptați compromisuri pentru alte motive decât iubire. Cere înapoi tot ce oferi, sub o formă sau alta, și dacă simți că balanța nu este echilibrată și nici nu va fi prea curând, nu-ți fie teamă să renunți. Luptă doar pentru ce simți tu că merită efortul și consideră că ești mereu învingătoare atunci când te alegi pe tine, tu ești singura persoană cu care trebuie să trăiești până la capătul vieții tale și e important să fii fericită cu tine însăți și alegerile pe care le-ai făcut. 

Fericirea are multe fețe, dar una dintre ele ar trebui să fie întotdeauna chipul tău. Atunci când te privești în oglindă să poți zâmbi, chiar și fără să știi exact de ce, dar să zâmbești și să fii împăcată cu tine însăți. Așa că să nu-ți fie dor de cei cărora nu le este dor de tine, ei n-au înțeles ce e cu tine.

Îndrăgostiți-vă preț de un dans...

De ceva vreme am descoperit în dans o bucurie pe care puține lucruri mi-au oferit-o până acum și pe măsură ce dansez mai mult, pe atât mă simt mai prinsă și mai fascinată de magia lui. Dansul pentru mine înseamnă libertate, înseamnă emoție, tandrețe și mai ales senzualitate. Iar când găsesc și un partener pe măsură, abia atunci începe cu adevărat magia.
În dans cred că e la fel ca în iubire, totul se reduce la chimie. Am simțit pe propria piele ce înseamnă conexiunea cu un bărbat în dans. Poți să fii tehnic perfect și să știi toți pașii, dar dacă nu există chimie între voi, nu iese nimic. Și ce mi se pare mai fascinant este faptul că simți acea chimie din prima secundă, din momentul în care ți-a luat mâna și te-a dus ușor pe ringul de dans. Simți muzica vibrându-ți în tot corpul și brațul lui înconjurându-ți ferm mijlocul și lipindu-te de el cu totul și știi că ce urmează o să-ți înmoaie genunchii. Te lipești și tu de el și, zâmbind, îl lași să te conducă în mișcări senzuale, simți cum șoldurile tale îi urmăresc fiecare impuls pe care ți-l dă, genunchii tăi îl țin strâns și îl lasă să cânte o simfonie cu corpul tău. Te mai îndepărtează din când în când, te admiră și te trage înapoi în brațele lui, îi simți forța și hotărârea cu care îți conduce trupul, îi simți răsuflarea caldă pe obraz și îi intuiești zâmbetul din colțul gurii.


Așa cum spune mereu și instructoarea mea de dans, corpurile voastre trebuie să spună o poveste atunci când dansează. Iar povestea poate fi mereu alta, depinde doar de tine și de partenerul tău. Un dans e suficient să redai povestea unei pasiuni mistuitoare, să simți în brațele lui atâta atracție, atâta energie cât pentru săptămâni de flirturi și întâlniri, dar în acel moment să nu vă știți nici măcar numele. Când dansezi din toată inima, devii ușor vulnerabil. În dans oamenii sunt sinceri, deși de multe ori nu realizează asta, iar chimia cu celălalt se simte imediat, de ambele părți. Preț de acel dans povestea voastră poate fi una fascinantă, preț de acel dans te poți îndrăgosti de trupul lui lipit de al tău, de mirosul lui care îți rămâne în păr și îl simți apoi ore întregi răscolindu-te, de hotărârea lui conducându-te, seducându-te cu fiecare pas, de încrederea lui simțind că face asta. Un bărbat care te cucerește prin dans este pentru mine un simbol de masculinitate fascinantă și irezistibilă, felul în care un bărbat poate domina o femeie în dans și femeia să fie absolut subjugată forței lui și atracției către el nu îl mai întâlnești decât în pat. Doar într-un moment sexual veți mai întâlni o femeie care să se lase dominată de un bărbat și să-i placă. 

Și atunci e simplu... dansați... dansați cu adevărat, cu pasiune, cu sete de trupul celuilalt, cu dorința pulsând în vârful degetelor și mai ales, dansați cu trup și suflet laolaltă, merită tot efortul! 



miercuri, 14 octombrie 2015

Tu... eu...

"Tu în rochiță de noapte... eu cu mâinile pe sub rochița ta... tu fără chiloței... eu erect de cu dimineață... tu cu fluturi în stomac... eu cu fantezii în minte... tu pisicindu-te mângâiată... eu mormăind ca un leu... tu umedă de dorință... eu topit după tine... tu închizând ochii... eu desfăcându-ți picioarele... tu înfiorată... eu înflăcărat... tu gemând ușor... eu intrând încet... tu cu unghii... eu cu buze... tu deasupra... eu în tine... tu aproape... eu profund... tu unduioasă... eu încordat... tu strigându-mi numele... eu sărutându-ți sânul... tu răvășită de plăcere... eu răvășindu-ți celălalt sân... tu ridicând fundul... eu răsfirându-ți labiile... tu strângând în pumni cearceafuri... eu mângâind umeri rotunzi..."

Marțea în care te-am uitat...

Era o marți ca oricare alta, o altă zi de toamnă rece și închisă și sufletul îmi era asemeni ei, rece. M-am trezit de dimineață cu o poftă nebună să plâng, să plâng mult până ce odată cu lacrimile îmi va seca și dorul de tine. Dar n-am plâns... și nu m-am abținut să o fac, ci doar simțeam că lacrimile îmi erau deja secate. Căutam să simt o durere care deja nu mai era acolo... pentru că te-am uitat. Am uitat promisiunea din ochii tăi în dimineți cu soare și iubire ce părea nesfârșită, am uitat cum îmi uitam mâna în mâna ta și nu știam că am nevoie de ea înapoi, am uitat senzația buzelor tale pe umărul meu trezindu-mă dimineața și făcându-mă să zâmbesc înainte de a deschide ochii.
"Eu am să te aștept mereu", mi-ai spus și te-am crezut, nu credeam că mă vei aștepta de la distanță, știu că nu mă aștepți de la distanță... La fel am crezut că sufletul meu te va aștepta și el mereu, te-a așteptat de fapt și când nu-ți cunoștea numele, știa că ești, că exiști... dar nu știa că o să te și piardă. Și te-a pierdut în acea marți de toamnă, fără furtuni, fără nori și strângeri de inimă, te-a pierdut ca pe un pumn de nisip împrăștiat de o rafală de vânt. Nu doare că nu ești, dar simt că nu ești, așa cum am simțit întotdeauna.


Cu tine îmi eram suficientă, exact așa cum sunt. Tu ai știut de la început cine eram, nu am putut să mă ascund nici o clipă de tine și m-ai iubit așa. Cu tine am fost eu până în măduva oaselor, acum am rămas doar eu... eu, cea care obosește uneori să joace diferitele roluri pe care le are în viața asta, eu, cea care vrea o pauză de la toți și toate și vrea să fie pur și simplu ea... dar ea te-a uitat, ea nu te mai caută ca pe un refugiu, nu te mai visează în brațele ei care te-ar fi îmbrățișat o viață și înc-o viață.
Asta a fost marțea în care te-am uitat... sau poate doar am uitat să te uit...

duminică, 11 octombrie 2015

Eu cred că o să ne îndrăgostim sau ceva...

Nu cred că există persoană imună la fenomenul numit îndrăgostit, sentimentele alea pufoase și drăgălașe care îți dau lumea peste cap și te fac să te simți ca o primăvară frumoasă. Sunt mulți cred cei care pretind că sunt imuni sau se străduiesc din răsputeri să ascundă când li se întâmplă asta, dar nu cred ca este nimeni cu adevărat imun.        
Și sentimentul ăla când știi că o să te îndrăgostești până peste cap e inegalabil. Începuturile alea faine când totul e o poezie, când spui și îți sunt spuse atâtea cuvinte care ți se scriu în suflet și îți ard pe buze, când muzica are tot sensul din lume și știi că pentru tine și el au fost scrise toate versurile alea... așa se petrece îndrăgostitul... zi după zi, cuvânt după cuvânt și bataie a inimii la cinci cuvinte spuse într-o răsuflare. 
"Mă culc și mă trezesc cu pasiunea ta în gând", "Am să pun mult suflet, baby... probabil tot", "Când te-ai îndrăgostit ultima oara?... Alaltăieri...", atâtea "Bună dimineața!" spuse cu dulceața somnului încă pe gene și dor pe buze, atâtea "Mi-a fost dor!" abia șoptite în îmbrățișări pline de pasiune trăită prin toți porii... toate sunt frânturi de inimi încalzite de începuturi de iubiri ca un soare timid și nestatornic de primăvară. 

Am privit întotdeauna începutul unei iubiri ca pe ceva special, ca pe un desert preferat pe care nu te grăbești să-l manânci, ci îți lasi timp să-i savurezi toate gusturile subtile și evidente și îl lași să-ți răsfețe toate simțurile. Un început de iubire trebuie trăit cu tot ce ai, cu frenezia trupurilor care abia se descoperă, cu minunarea minții care vede tot felul de legături și se întreabă până unde vor ajunge și, mai ales, cu sufletul. Trebuie să-ți lași sufletul inundat de imensitatea trăirilor si îmbrațișat de toată căldura simțirilor, doar așa poți trăi cu adevarat o iubire. N-am înțeles niciodată acei oameni care zic că s-au îndrăgostit un pic, dar nu e cine știe ce. Pentru mine nu există conceptul ăsta. Te-ai îndrăgostit? Arat-o, simte-o, trăiește-o! Nu te mulțumi cu mai puțin. Ai toate sanșele să se termine prost, să nu iasă nimic așa cum ți-ai dorit, dar ce trăiești atunci, în momentele alea când simți că nu-ți mai încapi în piele de atâta dor și iubire, e posibil să nu mai trăiești niciodată. Bucură-te de iubire atunci când o întâlnești, nu o alunga doar de teama de ce poate urma după; nimănui nu-i este garantată fericirea, dar tuturor li se dă o șansă la ea. Profită de a ta! 

Când treci de la 3 orgasme pe an la 3 pe weekend...

Cred că am mai afirmat anterior că nu sunt genul de femeie pentru care un orgasm e ceva firesc și de așteptat în orice condiții, ba din c...