Marțea în care te-am uitat...

Era o marți ca oricare alta, o altă zi de toamnă rece și închisă și sufletul îmi era asemeni ei, rece. M-am trezit de dimineață cu o poftă nebună să plâng, să plâng mult până ce odată cu lacrimile îmi va seca și dorul de tine. Dar n-am plâns... și nu m-am abținut să o fac, ci doar simțeam că lacrimile îmi erau deja secate. Căutam să simt o durere care deja nu mai era acolo... pentru că te-am uitat. Am uitat promisiunea din ochii tăi în dimineți cu soare și iubire ce părea nesfârșită, am uitat cum îmi uitam mâna în mâna ta și nu știam că am nevoie de ea înapoi, am uitat senzația buzelor tale pe umărul meu trezindu-mă dimineața și făcându-mă să zâmbesc înainte de a deschide ochii.

"Eu am să te aștept mereu", mi-ai spus și te-am crezut, nu credeam că mă vei aștepta de la distanță, știu că nu mă aștepți de la distanță... La fel am crezut că sufletul meu te va aștepta și el mereu, te-a așteptat de fapt și când nu-ți cunoștea numele, știa că ești, că exiști... dar nu știa că o să te și piardă. Și te-a pierdut în acea marți de toamnă, fără furtuni, fără nori și strângeri de inimă, te-a pierdut ca pe un pumn de nisip împrăștiat de o rafală de vânt. Nu doare că nu ești, dar simt că nu ești, așa cum am simțit întotdeauna.

Cu tine îmi eram suficientă, exact așa cum sunt. Tu ai știut de la început cine eram, nu am putut să mă ascund nici o clipă de tine și m-ai iubit așa. Cu tine am fost eu până în măduva oaselor, acum am rămas doar eu... eu, cea care obosește uneori să joace diferitele roluri pe care le are în viața asta, eu, cea care vrea o pauză de la toți și toate și vrea să fie pur și simplu ea... dar ea te-a uitat, ea nu te mai caută ca pe un refugiu, nu te mai visează în brațele ei care te-ar fi îmbrățișat o viață și înc-o viață.

Asta a fost marțea în care te-am uitat... sau poate doar am uitat să te uit...

Eu cred că o să ne îndrăgostim sau ceva...

Nu cred că există persoană imună la fenomenul numit îndrăgostit, sentimentele alea pufoase și drăgălașe care îți dau lumea peste cap și te fac să te simți ca o primăvară frumoasă. Sunt mulți cred cei care pretind că sunt imuni sau se străduiesc din răsputeri să ascundă când li se întâmplă asta, dar nu cred ca este nimeni cu adevărat imun.        

Și sentimentul ăla când știi că o să te îndrăgostești până peste cap e inegalabil. Începuturile alea faine când totul e o poezie, când spui și îți sunt spuse atâtea cuvinte care ți se scriu în suflet și îți ard pe buze, când muzica are tot sensul din lume și știi că pentru tine și el au fost scrise toate versurile alea... așa se petrece îndrăgostitul... zi după zi, cuvânt după cuvânt și bataie a inimii la cinci cuvinte spuse într-o răsuflare. 

"Mă culc și mă trezesc cu pasiunea ta în gând", "Am să pun mult suflet, baby... probabil tot", "Când te-ai îndrăgostit ultima oara?... Alaltăieri...", atâtea "Bună dimineața!" spuse cu dulceața somnului încă pe gene și dor pe buze, atâtea "Mi-a fost dor!" abia șoptite în îmbrățișări pline de pasiune trăită prin toți porii... toate sunt frânturi de inimi încalzite de începuturi de iubiri ca un soare timid și nestatornic de primăvară. 

Am privit întotdeauna începutul unei iubiri ca pe ceva special, ca pe un desert preferat pe care nu te grăbești să-l manânci, ci îți lasi timp să-i savurezi toate gusturile subtile și evidente și îl lași să-ți răsfețe toate simțurile. Un început de iubire trebuie trăit cu tot ce ai, cu frenezia trupurilor care abia se descoperă, cu minunarea minții care vede tot felul de legături și se întreabă până unde vor ajunge și, mai ales, cu sufletul. Trebuie să-ți lași sufletul inundat de imensitatea trăirilor si îmbrațișat de toată căldura simțirilor, doar așa poți trăi cu adevarat o iubire. N-am înțeles niciodată acei oameni care zic că s-au îndrăgostit un pic, dar nu e cine știe ce. Pentru mine nu există conceptul ăsta. Te-ai îndrăgostit? Arat-o, simte-o, trăiește-o! Nu te mulțumi cu mai puțin. Ai toate sanșele să se termine prost, să nu iasă nimic așa cum ți-ai dorit, dar ce trăiești atunci, în momentele alea când simți că nu-ți mai încapi în piele de atâta dor și iubire, e posibil să nu mai trăiești niciodată. Bucură-te de iubire atunci când o întâlnești, nu o alunga doar de teama de ce poate urma după; nimănui nu-i este garantată fericirea, dar tuturor li se dă o șansă la ea. Profită de a ta! 

"Orgasmul este destinația finală, dar drumul până acolo are o savoare specială."

Am citit titlul ăsta undeva și nu m-am putut abține să nu vi-l împărtășesc și să nu-l dezvolt un pic. Sunt absolut de acord cu această afirmație și ce mă întristează e că există un număr mult prea mare, după părerea mea, de bărbați care nu știu acest lucru și care își măsoară virilitatea, masculinitatea și valoarea lor în ansamblu după numărul de orgasme pe care femeia de lângă ei le are. Nu aruncați cu pietre încă, nu zic că ăsta nu e un lucru bun...departe de mine acest gând, dacă ar fi după mine aș începe ziua cu un orgasm, aș continua-o cu încă vreo două după prânz și aș adormi după vreo alte șase, dar asta sunt doar eu ;) Ce vreau să spun e că valoarea unui bărbat se cunoaște, așa cum a mai spus cineva, după mărimea zâmbetului femeii de lângă el. Nu mai încercați înnebuniți să vă dați femeile pe spate cu nu știu ce tehnici sexuale extravagante, mai bine îndrăgostiți-vă femeile cu atenția pe care o merită, cu gesturi mici care pentru ele înseamnă tot și la sfârșit culegeți roadele. Pentru o femeie destinația aproape niciodată nu este atât de importantă precum călătoria până acolo și asta bărbații nu au înțeles-o niciodată. 

Femeile rareori fac sex doar pentru a avea orgasm,  ba chiar m-aș aventura un pic să afirm că femeile niciodată nu fac sex doar pentru asta...o femeie vrea să simtă bărbatul din brațele ei cu tot trupul ei, să trăiască împreună cu el fiecare atingere care-i face picioarele să tremure și fiecare sărut care o face să viseze.

Iar asta nu e valabil doar pentru sex, o femeie își dorește asta și în restul relației cu un bărbat. Vreți femei extraordinare în viața voastră?! Ieșiți un pic din tipare și cuceriți-le, cuceriți-le cu totul și cu adevărat, nu le lăsați nici o altă opțiune decât aceea de a se îndrăgosti până peste cap și înapoi în călcâie, îndrăgostiți-le împotriva voinței lor, împotriva orgoliului lor și a temerilor lor. Și faceți asta ca nimeni altul, intuiți-le, simțiți-le, răsfațați-le, dați-le lumea peste cap și fiți lumea lor, fiți prințul, balaurul si Prâslea cel Voinic la un loc și veți primi la sfârșit nu doar orgasmul mult așteptat, dar le veți primi pe ele cu totul, trup, suflet și minte.

Tu stii ca esti frumoasa?!

- Nu, nu știi! Ca tu te miri când îți spune o alta femeie ca ești foarte drăguță cu parul prins asa sau cu rujul cel nou...Tu îți faci griji ca ești prea plinuță și nu ai dimensiuni perfecte, dar tu nu știi cata încântare cunosc mâinile mele când îți cuprind formele pline de viata. Tu crezi ca ai nevoie musai de rochița aia noua ca sa fii frumoasa - da, asa e, dar nu din motivul la care te gândești tu - tu crezi ca rochița te face frumoasa, când eu știu ca e zâmbetul ala când știi ca ești frumoasa care te face sa strălucești. Si ce frumos strălucești, mai ales când uiți de tine și ma lași sa ma pierd în trupul tău frumos...  Tu nu știi cata bunăstare îmi aduci trupului cu trupul tău și sufletului cu toată ființa ta. 

Tu razi când îți spun cat ești de frumoasa, dar razi asa de fain ca-mi umplu sufletul cu rasul tău. Apoi ma mângâi dragăstoasă și cu ochi plini de tandrețe și îmi șoptești intre doua sărutări - "Ești drăgălaș!". Eu știu ca nu sunt, dar te las fiindcă ești tu cea drăgălașă și m-as lăsa mângâiat și sărutat de tine iar și iar.
Ma întrebi copilăroasă - "Ce-ți place cel mai mult la mine?"- și nu ma crezi niciodată când îți răspund - "Privirea...". Nu ma crezi, pentru ca tu nu știi ca eu în privirea ta vad o lume atât de plina de pasiune și trăiri spectaculoase cum nu știam ca exista. Si cum ma îmbăt ca un adolescent de lumea ta atunci când mi-o arăți numai mie și ma lași sa fiu martor la un spectacol de emoții trăite prin toți porii și dorințe neîngrădite de nici o convenție.  
Tu nu știi ca frumusețea ta vine din tine, din felul în care alegi sa fii, sa trăiești și sa te arăți lumii. Ești frumoasa când alegi sa zâmbești și sa privești încrezătoare spre viitor, când nu te lași îngreunată de trecut și ce nu a funcționat bine în el. Ești frumoasa când ai încredere în tine, când știi cine ești și nu te schimbi după alegerile pe care le fac cei din jurul tău, când știi și prețuiești ce ai de oferit. Si ești frumoasa când alegi sa împarți cu restul lumii cine ești, asa cum ești, fără sa te pui nici o clipa la îndoială.
Tu știi ca ești frumoasa?! Nu, nu știi, pentru ca altfel cucereai lumea...       

Despre chimie, iubire si alte potriveli...

Știi sentimentul ala când începi sa descoperi cat de multe lucruri ai în comun cu un bărbat, cat de bine va potriviți și tot ce spuneți și tot ce gândiți pare o coincidenta minunata? Ador sentimentul ala... Sa întâlnești oameni cu care sa fii cu adevărat compatibila mi se pare o mica minune în viata asta, oameni cu care chiar sa trăiești aceleași lucruri și de la care sa primești ceea ce tu abia dacă îndrăzneai sa te gândești ca vrei primi de la o alta persoana. Iar când îți lași timp sa faci aceste descoperiri rand pe rand, fără graba, fără sa sari peste etape și sa te bucuri de fiecare pas făcut la timpul lui, trăirile pot fi cu adevărat senzaționale.

Si ce le face și mai spectaculoase este faptul ca de cele mai multe ori faci aceste descoperiri acolo unde te aștepți mai puțin. Te cutremura sa simți fiorul unei iubiri plutind în jurul unei dimineți perfecte, pline de pasiune și cafea aburinda printre conversații îmbietoare, te năucește intensitatea trăirilor erotice mai pline și mai profunde cu fiecare întâlnire și certitudinea ca singura limita pe care o aveți este cea a imaginației voastre. Totul pare sa comploteze și să-ți aranjeze calea spre acel bărbat și singura care te poate opri sa ajungi la el ești tu. Simți ca el vrea sa te cucerească, lasă-l. Fii subtila, feminina și eleganta, dar lasă-l sa te cucerească, chiar și folosindu-se de armele pe care tu i le pui la dispoziție. Da, știu... ești perfect capabila sa ai grija de tine, nu ai nevoie de un bărbat pentru asta, dar ce-ar fi dacă l-ai lăsa sa te încălzească în bratele lui într-o noapte friguroasa... s-ar putea sa descoperi ca în acele brate îți vei dori sa revii mereu și mereu și sa nu regreți decât ca n-ai făcut-o cu o seara mai devreme.

Lasă-l sa te audă răzând din toată inima și-și va dori sa spună numai prostioare doar ca sa te audă răzând, lasă-l sa te audă gemând cu tot trupul sub atingerea lui și să-și audă numele scăpându-ți de pe buzele muscate și-și va dori sa te aibă mereu acolo, sub el, fericita și învăluită de pasiunea lui. Lasă-l sa te hrănească și sa alerge cu tine în spinare strâns lipita de el fie ca e la vale spre un râu sau în viteza amețitoare a unei motociclete. Lasă-l sa te privească cum te bucuri ca un copil când te lasă sa-i conduci mașina sau cum te machiezi atenta în oglinda deși nu ai nevoie și-ți zâmbește îngăduitor.
Vrei chimie, pasiune năucitoare și amintiri care îți lasă urme în suflet? Fii libera și dezbracă-te de orice prejudecăți înainte de a te dezbrăca de haine împreună cu un bărbat, lasă-ți instinctele sa te ghideze către acel bărbat pe care îl simți ca poate fi al tău în aceeași măsură în care tu alegi sa i te dăruiești și da o șansă acelei pasiuni de a deveni următoarea ta mare pasiune, sau de ce nu, următoarea ta mare iubire. 
           

Fericirea se masoara in zile...

Cred ca nu o data v-ați gândit sau ați afirmat cu patos - "Doamne,ce zi!" - fie ca era una minunata sau una care părea ca nu se mai termina. Si este cat se poate de adevărat, fericirea chiar se măsoară în zile. În zile minunate în care decizi sa scurtezi o zi de munca pentru a petrece o după-amiaza încântătoare cu un prieten drag, în zile în care te urci în mașină și nu te mai oprești decât într-un loc uitat de lume în care exiști doar tu și acel bărbat care îți umple sufletul de liniște și drăgălășenie. Fericirea e în acea zi în care îți dai seama ca te-ai îndrăgostit ca o puștoaică și zâmbetul tău este atât de luminos încât numai soarele ii este rival. Fericirea o cunoști în acea zi pe care ai petrecut-o doar cu el în pat și nu-ți puteai imagina un loc mai minunat în care puteai sa fii.        

Acestea sunt zile, ce-i drept, pe care nu le vei putea povesti nepoților la bătrânețe, dar cu siguranță îți vei dori ca ei sa le trăiască și sa zâmbești ascuns aproape când vei recunoaște aceasta fericire în ochii lor. Si sunt astfel de zile cele care ne fac sa îmbătrânim frumos, sa păstram mereu cu noi bucuria nemărginită a unei zile în care te-ai simțit atât de iubita cum nu credeai vreodată posibil și nici una din zilele care ii urmează aceleia nu-ți va răpi acea trăire.      

Învățați sa recunoașteți astfel de zile și sa le trăiți cat mai intens, merita. Si dacă sunteți atenți le veți recunoaște imediat, sentimentul ca în acel loc și cu acel om trebuia sa fiți atunci este inconfundabil, certitudinea ca în acel moment sunteți fericiți este evidenta. Nici un gând nu-ți distrage atenția, ești prezent cu trup, minte și suflet în acel moment. Si toate iau ceva cu ele din acea zi - trupul își întipărește în el senzații și simțiri ce-l fac sa tremure înfiorat la aducerea aminte, mintea retine cuvinte și gesturi care o hrănesc mult timp după aceea, iar sufletul...sufletul trăiește cel mai mult aceste zile și el este cel care își va aminti mereu de ele. Mintea și trupul rețin un timp limitat iubirea, alte iubiri le cuceresc ușor, dar sufletul nu va uita niciodată o iubire trăită în toată plenitudinea ei. Si în suflet e unde îți rămân neșterse marile iubiri pe care le-ai simțit pana în măduva oaselor.  

Știu ca am mai zis-o, dar nu pot decât sa ma repet...Nu exista fericire mai mare pe aceasta lume decât sa iubești și sa fii iubit... Iar dacă exista cineva dispus sa ma contrazică, e evident ca acel cineva n-a iubit o zi în viata lui...         

Nu-ti spun ca te iubesc...

Nu-ți spun ca te iubesc, dar aleg sa fii prezenta în viata mea în fiecare zi.  

Nu-ți spun ca te iubesc, dar aleg sa îți împărtășesc lucrurile mărunte pe care le trăiesc, fie ele bune, fie mai puțin bune și sa te ascult la rândul meu când ai nevoie să-ți fiu alături. 

Nu-ți spun ca te iubesc, dar îți spun ca mi-e dor sa te aud răzând și sa știu ca reușesc sa te fac fericita cu puținul pe care pot sa ți-l ofer.  

Nu-ți spun ca te iubesc, dar te caut și te iau în brate noaptea când fugi în somn de lângă mine, iar diminețile îți caut umărul cald cu buzele și coapsele fierbinți lipite de mine.    

Nu-ți spun ca te iubesc, dar ma abandonez cu totul în pasiunea ta pentru mine, ma hrănesc și ma încarc mereu cu energia ta și îți promit sa păstrez vie aceasta pasiune toată viata.    

Nu-ți spun ca te iubesc, dar ma întorc la tine și când am inima plina de îndoieli și te las sa-mi fii aproape.
Nu-ți spun ca te iubesc, dar te fac sa te simți femeia mea pana în vârful degetelor și cu fiecare atingere vreau sa îți las urme de neșters în trup și în suflet.  

Nu-ți spun ca te iubesc, dar nu-mi întorc privirea când ma privești în suflet și te las sa intri dincolo de cuvinte. Te-am lăsat mereu sa intri și sa iei ce vrei, și mi-a plăcut ca n-ai vrut tot. 

Nu-ți spun ca te iubesc, nu-mi spune ca ma iubești...iubește-mă și atât!