- Nu, nu știi! Ca tu te miri când îți spune o alta femeie ca ești foarte drăguță cu parul prins asa sau cu rujul cel nou...Tu îți faci griji ca ești prea plinuță și nu ai dimensiuni perfecte, dar tu nu știi cata încântare cunosc mâinile mele când îți cuprind formele pline de viata. Tu crezi ca ai nevoie musai de rochița aia noua ca sa fii frumoasa - da, asa e, dar nu din motivul la care te gândești tu - tu crezi ca rochița te face frumoasa, când eu știu ca e zâmbetul ala când știi ca ești frumoasa care te face sa strălucești. Si ce frumos strălucești, mai ales când uiți de tine și ma lași sa ma pierd în trupul tău frumos... Tu nu știi cata bunăstare îmi aduci trupului cu trupul tău și sufletului cu toată ființa ta.
Tu razi când îți spun cat ești de frumoasa, dar razi asa de fain ca-mi umplu sufletul cu rasul tău. Apoi ma mângâi dragăstoasă și cu ochi plini de tandrețe și îmi șoptești intre doua sărutări - "Ești drăgălaș!". Eu știu ca nu sunt, dar te las fiindcă ești tu cea drăgălașă și m-as lăsa mângâiat și sărutat de tine iar și iar.
Ma întrebi copilăroasă - "Ce-ți place cel mai mult la mine?"- și nu ma crezi niciodată când îți răspund - "Privirea...". Nu ma crezi, pentru ca tu nu știi ca eu în privirea ta vad o lume atât de plina de pasiune și trăiri spectaculoase cum nu știam ca exista. Si cum ma îmbăt ca un adolescent de lumea ta atunci când mi-o arăți numai mie și ma lași sa fiu martor la un spectacol de emoții trăite prin toți porii și dorințe neîngrădite de nici o convenție.
Tu nu știi ca frumusețea ta vine din tine, din felul în care alegi sa fii, sa trăiești și sa te arăți lumii. Ești frumoasa când alegi sa zâmbești și sa privești încrezătoare spre viitor, când nu te lași îngreunată de trecut și ce nu a funcționat bine în el. Ești frumoasa când ai încredere în tine, când știi cine ești și nu te schimbi după alegerile pe care le fac cei din jurul tău, când știi și prețuiești ce ai de oferit. Si ești frumoasa când alegi sa împarți cu restul lumii cine ești, asa cum ești, fără sa te pui nici o clipa la îndoială.
Tu știi ca ești frumoasa?! Nu, nu știi, pentru ca altfel cucereai lumea...
Ma întrebi copilăroasă - "Ce-ți place cel mai mult la mine?"- și nu ma crezi niciodată când îți răspund - "Privirea...". Nu ma crezi, pentru ca tu nu știi ca eu în privirea ta vad o lume atât de plina de pasiune și trăiri spectaculoase cum nu știam ca exista. Si cum ma îmbăt ca un adolescent de lumea ta atunci când mi-o arăți numai mie și ma lași sa fiu martor la un spectacol de emoții trăite prin toți porii și dorințe neîngrădite de nici o convenție.
Tu nu știi ca frumusețea ta vine din tine, din felul în care alegi sa fii, sa trăiești și sa te arăți lumii. Ești frumoasa când alegi sa zâmbești și sa privești încrezătoare spre viitor, când nu te lași îngreunată de trecut și ce nu a funcționat bine în el. Ești frumoasa când ai încredere în tine, când știi cine ești și nu te schimbi după alegerile pe care le fac cei din jurul tău, când știi și prețuiești ce ai de oferit. Si ești frumoasa când alegi sa împarți cu restul lumii cine ești, asa cum ești, fără sa te pui nici o clipa la îndoială.
Tu știi ca ești frumoasa?! Nu, nu știi, pentru ca altfel cucereai lumea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu