luni, 26 octombrie 2015

Să nu-ți fie dor de cei cărora nu le e dor de tine.

Iubirea nu se dă la schimb... nu e "te iubesc pentru că mă iubești", dar ar trebui să acordăm mai multă atenție în cine ne investim energia și sentimentele. E adevărat că de multe ori nu alegem pe cine iubim, când sentimentele ne inundă inima, viața cu totul, nu mai vedem defectele celuilalt, dar cred că putem alege, atunci când nu ne e bine, pe cine iubim mai mult și alegerea aceasta ar trebui să fie întotdeauna pe noi însene. Mi se pare esențial să te iubești pe tine însăți suficient de mult încât să știi ce fel de iubire meriți, să nu lași pe nimeni să-ți ofere mai puțin decât ai visat sau de cât oferi înapoi.

Vrei fantezie, vrei iubire în cuvinte fermecătoare și gesturi care să-ți meargă la suflet? Cere-le dacă nu-ți sunt oferite din prima. Nu te lăsa convinsă de pretexte de genul - eu nu sunt atât de deschis ca tine sau nu știu să mă exprim așa bine ca tine - dacă îl interesezi cu adevărat, va face un efort pentru tine. Pentru mine, și am mai spus asta, un bărbat nu trebuie să fie artist, poet desăvârșit, pentru a-mi umple auzul și sufletul de bucurie și plăcere, ci doar trebuie să fie sincer. Nimic nu mi se pare mai dezarmant decât sinceritatea unor sentimente noi și frumoase exprimate uneori poate stângaci, alteori cu înflăcărare și pasiune, dar pe care să le simt că vin din suflet și nu sunt doar cuvinte aruncate la întâmplare. Iar voi, bărbați, faceți efortul ăsta pentru ele, lăsați ce aveți în suflet să se vadă, faceți-le să se simtă femei cu adevărat, femei iubite, adorate, așa cum și ele vă fac să vă simțiți mereu bărbați.


Și cel mai important mi se pare să vă justificați iubirea cu iubire, nu acceptați compromisuri pentru alte motive decât iubire. Cere înapoi tot ce oferi, sub o formă sau alta, și dacă simți că balanța nu este echilibrată și nici nu va fi prea curând, nu-ți fie teamă să renunți. Luptă doar pentru ce simți tu că merită efortul și consideră că ești mereu învingătoare atunci când te alegi pe tine, tu ești singura persoană cu care trebuie să trăiești până la capătul vieții tale și e important să fii fericită cu tine însăți și alegerile pe care le-ai făcut. 

Fericirea are multe fețe, dar una dintre ele ar trebui să fie întotdeauna chipul tău. Atunci când te privești în oglindă să poți zâmbi, chiar și fără să știi exact de ce, dar să zâmbești și să fii împăcată cu tine însăți. Așa că să nu-ți fie dor de cei cărora nu le este dor de tine, ei n-au înțeles ce e cu tine.

Îndrăgostiți-vă preț de un dans...

De ceva vreme am descoperit în dans o bucurie pe care puține lucruri mi-au oferit-o până acum și pe măsură ce dansez mai mult, pe atât mă simt mai prinsă și mai fascinată de magia lui. Dansul pentru mine înseamnă libertate, înseamnă emoție, tandrețe și mai ales senzualitate. Iar când găsesc și un partener pe măsură, abia atunci începe cu adevărat magia.
În dans cred că e la fel ca în iubire, totul se reduce la chimie. Am simțit pe propria piele ce înseamnă conexiunea cu un bărbat în dans. Poți să fii tehnic perfect și să știi toți pașii, dar dacă nu există chimie între voi, nu iese nimic. Și ce mi se pare mai fascinant este faptul că simți acea chimie din prima secundă, din momentul în care ți-a luat mâna și te-a dus ușor pe ringul de dans. Simți muzica vibrându-ți în tot corpul și brațul lui înconjurându-ți ferm mijlocul și lipindu-te de el cu totul și știi că ce urmează o să-ți înmoaie genunchii. Te lipești și tu de el și, zâmbind, îl lași să te conducă în mișcări senzuale, simți cum șoldurile tale îi urmăresc fiecare impuls pe care ți-l dă, genunchii tăi îl țin strâns și îl lasă să cânte o simfonie cu corpul tău. Te mai îndepărtează din când în când, te admiră și te trage înapoi în brațele lui, îi simți forța și hotărârea cu care îți conduce trupul, îi simți răsuflarea caldă pe obraz și îi intuiești zâmbetul din colțul gurii.


Așa cum spune mereu și instructoarea mea de dans, corpurile voastre trebuie să spună o poveste atunci când dansează. Iar povestea poate fi mereu alta, depinde doar de tine și de partenerul tău. Un dans e suficient să redai povestea unei pasiuni mistuitoare, să simți în brațele lui atâta atracție, atâta energie cât pentru săptămâni de flirturi și întâlniri, dar în acel moment să nu vă știți nici măcar numele. Când dansezi din toată inima, devii ușor vulnerabil. În dans oamenii sunt sinceri, deși de multe ori nu realizează asta, iar chimia cu celălalt se simte imediat, de ambele părți. Preț de acel dans povestea voastră poate fi una fascinantă, preț de acel dans te poți îndrăgosti de trupul lui lipit de al tău, de mirosul lui care îți rămâne în păr și îl simți apoi ore întregi răscolindu-te, de hotărârea lui conducându-te, seducându-te cu fiecare pas, de încrederea lui simțind că face asta. Un bărbat care te cucerește prin dans este pentru mine un simbol de masculinitate fascinantă și irezistibilă, felul în care un bărbat poate domina o femeie în dans și femeia să fie absolut subjugată forței lui și atracției către el nu îl mai întâlnești decât în pat. Doar într-un moment sexual veți mai întâlni o femeie care să se lase dominată de un bărbat și să-i placă. 

Și atunci e simplu... dansați... dansați cu adevărat, cu pasiune, cu sete de trupul celuilalt, cu dorința pulsând în vârful degetelor și mai ales, dansați cu trup și suflet laolaltă, merită tot efortul! 



miercuri, 14 octombrie 2015

Tu... eu...

"Tu în rochiță de noapte... eu cu mâinile pe sub rochița ta... tu fără chiloței... eu erect de cu dimineață... tu cu fluturi în stomac... eu cu fantezii în minte... tu pisicindu-te mângâiată... eu mormăind ca un leu... tu umedă de dorință... eu topit după tine... tu închizând ochii... eu desfăcându-ți picioarele... tu înfiorată... eu înflăcărat... tu gemând ușor... eu intrând încet... tu cu unghii... eu cu buze... tu deasupra... eu în tine... tu aproape... eu profund... tu unduioasă... eu încordat... tu strigându-mi numele... eu sărutându-ți sânul... tu răvășită de plăcere... eu răvășindu-ți celălalt sân... tu ridicând fundul... eu răsfirându-ți labiile... tu strângând în pumni cearceafuri... eu mângâind umeri rotunzi..."

Marțea în care te-am uitat...

Era o marți ca oricare alta, o altă zi de toamnă rece și închisă și sufletul îmi era asemeni ei, rece. M-am trezit de dimineață cu o poftă nebună să plâng, să plâng mult până ce odată cu lacrimile îmi va seca și dorul de tine. Dar n-am plâns... și nu m-am abținut să o fac, ci doar simțeam că lacrimile îmi erau deja secate. Căutam să simt o durere care deja nu mai era acolo... pentru că te-am uitat. Am uitat promisiunea din ochii tăi în dimineți cu soare și iubire ce părea nesfârșită, am uitat cum îmi uitam mâna în mâna ta și nu știam că am nevoie de ea înapoi, am uitat senzația buzelor tale pe umărul meu trezindu-mă dimineața și făcându-mă să zâmbesc înainte de a deschide ochii.
"Eu am să te aștept mereu", mi-ai spus și te-am crezut, nu credeam că mă vei aștepta de la distanță, știu că nu mă aștepți de la distanță... La fel am crezut că sufletul meu te va aștepta și el mereu, te-a așteptat de fapt și când nu-ți cunoștea numele, știa că ești, că exiști... dar nu știa că o să te și piardă. Și te-a pierdut în acea marți de toamnă, fără furtuni, fără nori și strângeri de inimă, te-a pierdut ca pe un pumn de nisip împrăștiat de o rafală de vânt. Nu doare că nu ești, dar simt că nu ești, așa cum am simțit întotdeauna.


Cu tine îmi eram suficientă, exact așa cum sunt. Tu ai știut de la început cine eram, nu am putut să mă ascund nici o clipă de tine și m-ai iubit așa. Cu tine am fost eu până în măduva oaselor, acum am rămas doar eu... eu, cea care obosește uneori să joace diferitele roluri pe care le are în viața asta, eu, cea care vrea o pauză de la toți și toate și vrea să fie pur și simplu ea... dar ea te-a uitat, ea nu te mai caută ca pe un refugiu, nu te mai visează în brațele ei care te-ar fi îmbrățișat o viață și înc-o viață.
Asta a fost marțea în care te-am uitat... sau poate doar am uitat să te uit...

duminică, 11 octombrie 2015

Eu cred că o să ne îndrăgostim sau ceva...

Nu cred că există persoană imună la fenomenul numit îndrăgostit, sentimentele alea pufoase și drăgălașe care îți dau lumea peste cap și te fac să te simți ca o primăvară frumoasă. Sunt mulți cred cei care pretind că sunt imuni sau se străduiesc din răsputeri să ascundă când li se întâmplă asta, dar nu cred ca este nimeni cu adevărat imun.        
Și sentimentul ăla când știi că o să te îndrăgostești până peste cap e inegalabil. Începuturile alea faine când totul e o poezie, când spui și îți sunt spuse atâtea cuvinte care ți se scriu în suflet și îți ard pe buze, când muzica are tot sensul din lume și știi că pentru tine și el au fost scrise toate versurile alea... așa se petrece îndrăgostitul... zi după zi, cuvânt după cuvânt și bataie a inimii la cinci cuvinte spuse într-o răsuflare. 
"Mă culc și mă trezesc cu pasiunea ta în gând", "Am să pun mult suflet, baby... probabil tot", "Când te-ai îndrăgostit ultima oara?... Alaltăieri...", atâtea "Bună dimineața!" spuse cu dulceața somnului încă pe gene și dor pe buze, atâtea "Mi-a fost dor!" abia șoptite în îmbrățișări pline de pasiune trăită prin toți porii... toate sunt frânturi de inimi încalzite de începuturi de iubiri ca un soare timid și nestatornic de primăvară. 

Am privit întotdeauna începutul unei iubiri ca pe ceva special, ca pe un desert preferat pe care nu te grăbești să-l manânci, ci îți lasi timp să-i savurezi toate gusturile subtile și evidente și îl lași să-ți răsfețe toate simțurile. Un început de iubire trebuie trăit cu tot ce ai, cu frenezia trupurilor care abia se descoperă, cu minunarea minții care vede tot felul de legături și se întreabă până unde vor ajunge și, mai ales, cu sufletul. Trebuie să-ți lași sufletul inundat de imensitatea trăirilor si îmbrațișat de toată căldura simțirilor, doar așa poți trăi cu adevarat o iubire. N-am înțeles niciodată acei oameni care zic că s-au îndrăgostit un pic, dar nu e cine știe ce. Pentru mine nu există conceptul ăsta. Te-ai îndrăgostit? Arat-o, simte-o, trăiește-o! Nu te mulțumi cu mai puțin. Ai toate sanșele să se termine prost, să nu iasă nimic așa cum ți-ai dorit, dar ce trăiești atunci, în momentele alea când simți că nu-ți mai încapi în piele de atâta dor și iubire, e posibil să nu mai trăiești niciodată. Bucură-te de iubire atunci când o întâlnești, nu o alunga doar de teama de ce poate urma după; nimănui nu-i este garantată fericirea, dar tuturor li se dă o șansă la ea. Profită de a ta! 

Când treci de la 3 orgasme pe an la 3 pe weekend...

Cred că am mai afirmat anterior că nu sunt genul de femeie pentru care un orgasm e ceva firesc și de așteptat în orice condiții, ba din c...