M-am oprit cateva minute intr-o benzinarie sa imi dezmortesc picioarele dupa cateva ore de condus si nu am putut sa nu admir frumusetea peisajului care se asternea in fata mea. Era o zi rece de decembrie, dar plina de soare a carui lumina clara imi oferea o priveliste incantatoare a muntilor plini de zapada care se inaltau falnici si protectori deasupra orasului. Eram aproape acolo...l-am sunat sa-i mai aud inca o data vocea inainte de a-l vedea si simteam deja cum tot corpul imi este rascolit de emotia revederii. M-a surprins mereu efectul pe care il are vocea lui asupra mea...acea voce puternica, in care citesti mereu hotarare, dar si atatea alte lucruri stiute doar de sufletul meu...
Cand am ajuns la pensiune soarele deja se pierdea in mrejele serii si frigul devenise mai patrunzator si neprietenos. Atmosfera primitoare si calda din pensiune mi-a incantat imediat simturile si dupa ce am fost intampinata si de gadza ospitaliera si o catelusa pe cat de dragalasa, pe atat de iubitoare, am inceput sa ma simt numaidecat in largul meu.
Dupa o scurta vreme a ajuns si el...momentul revederii a fost la fel de dulce ca si dorul care se stransese in noi de la ultima intalnire. Imi lipsise imbratisarea lui in care ma pierdeam toata, imi lipsise zambetul lui cand ma privea...imi lipsise el pur si simplu. E extraordinar cum distanta, desi iti alimenteaza dorul si dorinta, te face sa uiti anumite detalii pe care le redescoperi cu atata placere in momentul reintalnirii. Uiti gustul buzelor lui cand se lipesc atat de decadent de ale tale, uiti mirosul pielii lui, atat de masculin, atat de adictiv, uiti profunzimea privirii lui care iti rascoleste toate simturile si te face sa tremuri de dorinta de a fi atinsa... Dar la fel de extraordinar mi se pare si faptul ca atunci cand sunt in bratele lui uit de tot restul. Lumea mea se rezuma timp de cateva ore la camera aceea luminata difuz, la el si la mine si iubirea care ne aduce mereu acolo.
Cand am ajuns la pensiune soarele deja se pierdea in mrejele serii si frigul devenise mai patrunzator si neprietenos. Atmosfera primitoare si calda din pensiune mi-a incantat imediat simturile si dupa ce am fost intampinata si de gadza ospitaliera si o catelusa pe cat de dragalasa, pe atat de iubitoare, am inceput sa ma simt numaidecat in largul meu.
Dupa o scurta vreme a ajuns si el...momentul revederii a fost la fel de dulce ca si dorul care se stransese in noi de la ultima intalnire. Imi lipsise imbratisarea lui in care ma pierdeam toata, imi lipsise zambetul lui cand ma privea...imi lipsise el pur si simplu. E extraordinar cum distanta, desi iti alimenteaza dorul si dorinta, te face sa uiti anumite detalii pe care le redescoperi cu atata placere in momentul reintalnirii. Uiti gustul buzelor lui cand se lipesc atat de decadent de ale tale, uiti mirosul pielii lui, atat de masculin, atat de adictiv, uiti profunzimea privirii lui care iti rascoleste toate simturile si te face sa tremuri de dorinta de a fi atinsa... Dar la fel de extraordinar mi se pare si faptul ca atunci cand sunt in bratele lui uit de tot restul. Lumea mea se rezuma timp de cateva ore la camera aceea luminata difuz, la el si la mine si iubirea care ne aduce mereu acolo.
In timp ce noi ne iubeam cu pasiunea si dorul timpului pe care il petrecusem departe unul de celalalt, afara a inceput sa ninga. Ningea cu fulgi mari, albi si pufosi, ningea incet, dar mult asezand un covor gros de magie alba peste toata intinderea de case cu cosuri fumegand. Mai tarziu am iesit afara sa ne bucuram de ninsoarea de vis care lumina noaptea si am descoperit un peisaj de basm care completa perfect nota fermecatoare a serii. Ne-am bucurat ca doi copii de minunatia fulgilor de nea care dansau in jurul nostru intr-un spectacol maiestuos si am trait pe deplin fericirea de a fi cu el acolo, intr-un loc minunat, prinsa intre bratele lui si dezmierdata de sarutul cald al buzelor lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu