Un altfel de ramas-bun...

Ne-am intalnit din nou... Magia fiecarei intalniri e greu de pictat in cuvinte, toate sentimentele care se napustesc asupra mea si pe care abia mi le pot tine in piept sunt greu de redat apoi in cateva fraze... Si cel mai mult ador sa savurez momentele de dupa toata aceasta furtuna a intalnirilor noastre, momentele de pe drumul de intoarcere.
Pentru multi aceste momente sunt probabil momente de tristeste in care constientizeaza inevitabila despartire, dar pentru mine sunt momente la fel de speciale ca si intalnirea in sine. Atunci rememorez, privindu-l cum conduce, toate momentele de pasiune, ii admir masculinitatea implinita de daruirea si pasiunea mea si ii surprind zambetul din coltul gurii si stiu ca si el retraieste pret de cateva secunde unul din multele momente petrecute impreuna. Acolo, pe drumul de intoarcere catre vietile noastre obisnuite, traiesc cu o uimire naiva si o incantare aproape copilareasca momentul in care el imi ofera promisiunea unei pasiuni care sa dureze toata viata si o face atat de natural si simplu incat ma dezarmeaza complet. Mi-e aproape imposibil sa-mi intorc privirea de la el, ma fascineaza si ma subjuga complet cu aura de incredere si masculinitate care il impresoara... Ma trezeste brusc la realitate cand imi spune ca si-ar dori sa fie cu mult mai fain pentru mine decat isi permite sa fie acum si simt cum ma cuprinde un uragan de sentimente si cuvinte pe care nu stiu in ce ordine sa le pun sa aiba sens si pentru el si sa-i explic cat de fain este exact asa cum este. Nu reusesc sa imi fac cuvintele sa exprime ceea ce simt, toate imi par spuse deja de prea multe ori si cumva si-au pierdut valoarea, asa ca renunt la a mai incerca sa-i spun ce simt si continui sa-l privesc in timp ce varfurile degetelor mele descriu o poveste a lor in parul lui.

Stiu ca vede in privirea mea cat de plin este sufletul meu de fericirea de a fi fost iubita de el, stiu ca simte in tremuratul mainii mele cand il ating emotia care ma stapaneste doar pentru ca ii sunt aproape inca si mai stiu ca isi da seama din felul in care nu ma indur sa nu ma mai joc cu parul lui moale de cat de mult imi va lipsi pana la urmatoarea intalnire. Stiu ca vede toate lucrurile astea in mine si mi-e suficient, nu mai simt nevoia de cuvinte care sa umple acest spatiu de trairi dintre noi doi si mai stiu ca aceste mici gesturi de ramas-bun vor ramane in noi si ne vor readuce curand mai aproape unul de celalalt.