Nu-ti spun ca te iubesc...

Nu-ți spun ca te iubesc, dar aleg sa fii prezenta în viata mea în fiecare zi.  

Nu-ți spun ca te iubesc, dar aleg sa îți împărtășesc lucrurile mărunte pe care le trăiesc, fie ele bune, fie mai puțin bune și sa te ascult la rândul meu când ai nevoie să-ți fiu alături. 

Nu-ți spun ca te iubesc, dar îți spun ca mi-e dor sa te aud răzând și sa știu ca reușesc sa te fac fericita cu puținul pe care pot sa ți-l ofer.  

Nu-ți spun ca te iubesc, dar te caut și te iau în brate noaptea când fugi în somn de lângă mine, iar diminețile îți caut umărul cald cu buzele și coapsele fierbinți lipite de mine.    

Nu-ți spun ca te iubesc, dar ma abandonez cu totul în pasiunea ta pentru mine, ma hrănesc și ma încarc mereu cu energia ta și îți promit sa păstrez vie aceasta pasiune toată viata.    

Nu-ți spun ca te iubesc, dar ma întorc la tine și când am inima plina de îndoieli și te las sa-mi fii aproape.
Nu-ți spun ca te iubesc, dar te fac sa te simți femeia mea pana în vârful degetelor și cu fiecare atingere vreau sa îți las urme de neșters în trup și în suflet.  

Nu-ți spun ca te iubesc, dar nu-mi întorc privirea când ma privești în suflet și te las sa intri dincolo de cuvinte. Te-am lăsat mereu sa intri și sa iei ce vrei, și mi-a plăcut ca n-ai vrut tot. 

Nu-ți spun ca te iubesc, nu-mi spune ca ma iubești...iubește-mă și atât!

        

Toti primim ceea ce meritam...

Cred ca aceasta afirmație poate avea la fel de bine un sens pozitiv, cat și unul negativ și citind-o, cred ca fiecare dintre voi o va percepe altfel. De ce? E simplu... Pentru ca răspunsul este în fiecare dintre noi și rezonanta pe care aceasta afirmație o are se regăsește în părerea pe care o avem despre noi înșine. Am auzit adesea expresia - ești ceea ce atragi - și o susțin oarecum, dar nu din perspectiva oamenilor în ansamblul lor, ci mai degrabă a tipurilor de energii pe care le trezești în oamenii din jurul tău. Si asta pentru ca un sentiment se alimentează cu un altul similar foarte ușor -  ești senin și zâmbitor, lumea îți va zâmbi înapoi, la început șăgalnic și îndoielnic, apoi din toată inima și te va indemna sa faci mereu ceea ce faci doar pentru a o vedea zâmbind, ești în schimb ursuz și veșnic pus pe cearta, șansele sunt aproape sigure ca asta vei primi înapoi.

Am fost întrebată recent cum de mi se întâmplă numai mie tot felul de lucruri drăguțe precum primitul de flori de la un necunoscut pe strada sau lăsatul de biletele cu numere de telefon și mesaje la oglinda mașinii și răspunsul cred ca este unul pe cat de banal, pe atât de adevărat - și anume ca asta e genul de energie pe care-l arunc în univers, iar universul deseori îmi răspunde. Am fost dintotdeauna genul de persoana care a încercat sa evite conflictele și am privit mereu partea plina a paharului și asta s-a simțit mereu în viata mea. Un zâmbet sincer mi-a adus mereu mai multe beneficii decât forțarea unei situații, o vorba buna mi-a deschis mai multe cai decât un ton ridicat și un argument bun spus la momentul potrivit m-a ajutat întotdeauna sa obțin ce mi-am propus. Si la toate astea s-a adăugat mereu un element pe care eu l-am privit întotdeauna ca un atu major - faptul ca sunt femeie. Cred cu toată convingerea ca o femeie conștientă de calitățile ei și stăpână pe armele pe care le deține poate avea tot ce își dorește.

                 

Seducția este cu adevărat o arta și, deși bărbații s-au declarat de-a lungul timpului maeștri în aceasta arta, rolul femeii nu este deloc unul de neglijat. O femeie nu cucerește ce-i drept prin forță, ci prin  delicatețe, gingășie și mai ales senzualitate. Sa știi sa fii femeie jucăușă și sa trezești pasiunea și dorința unui bărbat chiar și atunci când nu ai nevoie sa faci asta mi se pare un joc mereu încântător și irezistibil în același timp. O femeie cred ca are la îndemână resurse inepuizabile de seducție și poate, dacă vrea, sa transforme orice situație în favoarea ei. Am afirmat în câteva postări anterioare ca ador sa fiu cucerita, mai ales împotriva voinței mele și apreciez un bărbat capabil sa-mi înfrângă piedicile pe care uneori mi le pun singura și îmi susțin afirmația în continuare, nu e nimic mai însuflețitor pentru o femeie decât sa găsească un bărbat care o înfrânge la propriul joc, chiar dacă ea nu va recunoaște asta niciodată. Dar la fel de plăcut este și sa cucerești un bărbat, sa simți influenta pe care o ai asupra lui, sa-i vezi comportamentul și gesturile trădându-i dorința și interesul. Si când spun asta nu ma refer doar la interesul fizic, sa atragi un bărbat în patul tău nu cred ca necesita un efort prea mare, orice femeie atrăgătoare poate face asta fără sa și-o propună, adevărată provocare cred ca este sa trezești interesul unui bărbat dincolo de atracția fizica. Si aici cred ca intervine cu adevărat măiestria unei femei. Sa trezești și mai ales, sa menții viu interesul unui bărbat mi se pare sensul cel mai pur al cuvântului seducție. Se știe ca bărbații sunt ființe predominant raționale, ei cântăresc deciziile pe care le iau în primul rand prin prisma mintii și atunci mi se pare absolut natural sa cred ca dacă știi sa cucerești mintea unui bărbat înainte de a-l cuceri fizic, nimic nu-ți mai poate sta apoi în cale.  

Prin urmare, mesajul de azi este unul simplu - jucați-vă, flirtați și fiți mereu seducătoare, veți observa curând ca viata înseamnă mai mult decât un zâmbet complezent aruncat de un coleg de munca peste automatul de cafea dimineața sau florile primite de ziua ta de la bunici sau unchi pe care-i vezi de 3 ori pe an.     

Cum m-am lasat de fidelitate si m-am apucat de iubit...

Azi vreau sa vorbesc despre pasiune... pasiunea pe care o trăiești lângă o alta persoana, pasiunea pentru un lucru care te face fericit și despre pasiunea de a trai pur și simplu. Trăim într-un timp în care zilele pot deveni foarte ușor toate la fel, creându-ne astfel cadrul perfect pentru o viata monotona și lipsita de bucuria pura de a trai. Ne pierdem prea ușor în tumultul marilor orașe, devenim prea ușor indiferenți la micile plăceri oferite de viata și transformam prea ușor iubirea într-un lucru derizoriu sau care credem ca ni se cuvine indiferent de cum o tratam. 

Recunosc ca și eu am fost mult timp prinsa în aceste capcane și am momente când încă mai cad în ele, dar am descoperit cumva ca atunci când găsești pasiune într-un lucru, într-o alta ființă, viata ta poate fi ceea ce vrei tu sa fie. Si tocmai aceasta pasiune este cea care te îndeamnă sa treci peste orice prejudecăți ai avea și sa trăiești asa cum simți, asa cum îți dorești. Ne simțim adesea vinovați pentru lucrurile pe care ni le dorim și care ne fac cu adevărat fericiți doar pentru ca acele lucruri nu se încadrează în tiparele societății și găsesc în asta o tristețe enorma. 

In monogamie n-am crezut niciodată dacă stau sa ma gândesc bine și statistica și istoria cred ca țin cu mine, chiar dacă acest concept este incastrat în normele legale, religioase și aparent susținut de marea majoritate a adulților. Sigur, ideea de a găsi acel om cu care sa fii perfect compatibil, sa împarți totul și totuși să-ți mai rămână încă ceva nedescoperit este tentanta pentru toată lumea, dar șansele sa se și întâmple acest lucru sunt destul de mici. Si atunci cred ca am fi mult mai fericiți dacă am accepta ideea ca nu putem avea tot ce vrem sau avem nevoie de la o singura persoana.

Pentru mine a fost pe cat de simplu, pe atât de răvășitor. N-am fost niciodată genul de femeie care sa refuze un flirt încântător, dar de cele mai multe ori rămânea doar atât - un flirt. Pana în ziua când a apărut el - cald, nebun și cu o pofta de viata ce ma făcea sa-mi fie rușine de zilele în care nu zâmbeam măcar o data. Flirtul a fost incitant, apropierea minunata, iar momentul în care i-am cedat - pur și simplu spectaculos. De ce spectaculos? Pentru ca mi-a înfrânt voința cu gingășia protectiva cu care m-a împresurat, pentru ca am cedat dorinței împotriva tuturor raționamentelor care îmi spuneau ca nu ar trebui sa fiu cu el și pentru ca în bratele lui m-am regăsit pe mine. Cum zilele au trecut și chimia noastră nu s-a rezumat la câteva nopți de amor nebun, am înțeles ca o astfel de pasiune e ceva ce nu ți-e dat sa găsești de multe ori în viata și odată ce-o găsești merita păstrată și prețuită cum știi mai bine. Si nimic nu se compara cu încântarea cu care descopăr ca pasiunea e mereu acolo, indiferent de timpul care trece peste noi, indiferent de viețile noastre pline și știu ca asta îmi doresc pentru totdeauna - un bărbat cu care sa împart o viata de pasiune și iubire. 

Ne plac bărbații buni la... pat!

Da, ați citit bine... ne plac bărbații buni la pat. Ne plac și bărbații buni la alte lucruri, cum ar fi gătitul, dansatul sau de ce nu, construitul de nave spațiale, dar nici una din aceste aptitudini nu cred că ne dă pe spate mai tare - și la propriu, și la figurat - decât un bărbat experimentat în arta amorului. Acum va veni inevitabil și întrebarea fireasca - "Ce anume face un bărbat sa fie bun la pat?"...

Aici, bineînțeles, părerile sunt variate și probabil că pentru fiecare femeie există un răspuns doar al ei, dar cred că la o analiza mai atentă găsim mai multe similarități între răspunsuri decât ne-am aștepta. Cum nu pot vorbi pentru toate femeile la un loc, am sa vorbesc doar despre mine și ce înseamna pentru mine un bărbat bun la pat. Un astfel de bărbat pentru mine este ca un desert preferat, oricât de mult ai manca și oricât de plină ai fi, nu ai cum să te saturi de el. Nu se compara nimic cu senzația pe care o ai când, după ce te-a iubit ore întregi cu pasiune și nebunie, tu încă îl dorești și ți-e ciudă aproape ca ești doar o simplă femeie cu limite trupești și nu o zeiță făcută doar pentru a iubi.          

Un bărbat bun la pat e un bărbat care lasă urme adânci în trupul tău, un bărbat care trezește femeia pur senzuală din tine și te face sa înțelegi ce înseamnă cu adevărat pasiunea. Ce îți dăruiește un astfel de bărbat e ceva ce îți este greu să le descrii prietenelor tale, pentru ca încă de la primul cuvânt rostit îți dai seama că e ceva ce ele nu pot înțelege dacă nu au trăit asta la rândul lor și ți se pare de prisos sa mai continui. Nu mă înțelegeți greșit - un bărbat bun la pat este un bărbat bun la pat în sensul cel mai fizic posibil, senzațiile pe care le trăiești cu el sunt dincolo de orice ți-ai imaginat vreodată, culmile pe care le atingi cu el sunt mult peste ce credeai ca e posibil, iar fanteziile tale devin brusc vise inocente pe lângă realitatea trăită cu el. Dar un bărbat cu adevărat bun în jocurile eterne ale amorului este un bărbat care nu îți seduce doar trupul, ci și spiritul. Este acel bărbat a cărui atingere o simți încă vie pe pielea ta indiferent de cate zile au trecut de când ai fost cu el și simpla amintire a acelei atingeri îți smulge de pe buze un zâmbet atât de larg și de plin de trăiri încât uiți preț de câteva clipe ca ești într-o ședință serioasa la lucru și ceilalți colegi încep să se uite ciudat la tine. Este acel bărbat care știe ca vrei sa fii sedusă chiar și după ce ești a lui și o face atât de natural și de încântător încât ți-e imposibil să nu-l dorești cu toată ființa ta. Este acel bărbat pentru care abia aștepți dimineața, chiar dacă ești cea mai somnoroasa ființă de pe fata pământului, pentru că știi că odată cu primele raze ale soarelui vei fi răsfățată cu o iubire pătimașă la limita dintre vis și realitate urmată de cel mai dulce somn strâns cuprinsa intre bratele lui puternice.

Dacă încă nu aveți un astfel de bărbat în viata voastră, căutați-l și nu vă mulțumiți cu mai puțin. Odată ce îl veți găsi, veți înțelege și de ce....

Sunt asa barbati...

Sunt asa bărbați pe care o data ce ii întâlnești știi ca tot ce ai de făcut este sa-i păstrezi în viata ta cat mai mult. Sunt asa bărbați alături de care timpul devine infinit, asa bărbați care transforma câteva ore, zile în mici eternități și te transpun cu totul într-o lume complet diferita de tot ce ai cunoscut pana atunci.

Sunt asa bărbați alături de care abia aștepți să-ți bei cafeaua în dimineți răcoroase de octombrie, dar pline de soare și de căldura bratelor lui. Dimineți pe care sa le savurezi pe îndelete cu el printre cearceafuri albe și jumătatea de ciocolata rămasa din seara precedenta. 

Sunt asa bărbați pentru care ești frumoasa dinăuntru înspre afara, frumoasa înainte de a-i șopti "Buna dimineața!" și zâmbind în somn pentru ca îl visezi pe el, frumoasa nemachiata și ciufulita asa cum te-a lăsat el printre perne răvășite, frumoasa când toată ființa ta radiază de fericirea de a fi cu el. Audrey Hepburn a spus o data ca fetele fericite sunt cele mai draguțe fete și tind sa cred ca avea dreptate. Nu am crezut în nici un moment mai mult ca sunt frumoasa decât atunci când eram fericita.  

Sunt asa bărbați alături de care orice nebunie devine o nebunie minunata pe care abia aștepți sa o încerci. Toate fanteziile și imaginația bogata cu care ai trăit pana în acel moment își găsesc în sfârșit locul și menirea și mai ales partenerul pe măsura. Alături de el barierele de orice fel dispar doar pentru a lăsa cale libera firescului, acel normal pe care l-ai simțit în tine mereu și doar îl așteptai pe el pentru a-l trai împreună fără temeri și prejudecăți. 

Sunt asa bărbați care îți intra în suflet pe neașteptate, îți zguduie lumea din temelii și îți demontează toate clișeele și motivele ridicole pentru care ai trăit încorsetată pana sa îl cunoști pe el. Asa bărbați care scot la suprafață tot ce încercai sa ascunzi de restul lumii și nu puteai de teama de a fi judecata. Asa bărbați care nu judeca, ci îmbrățișează, asa bărbați care nu critica, ci accepta și prin acceptarea lor îți dăruiesc cel mai de preț cadou: libertatea de a fi tu însăți.

Sunt asa bărbați alături de care te simți femeie pana în măduva oaselor, femeie drăgălașă și copilăroasă care rade în hohote de te miri ce prostioare i-au mai trecut prin cap, femeie senzuala și plina de dorințe care se aprinde imediat ce e privita sau atinsa într-un fel știut doar de el și cel mai important -  femeie, pur și simplu. 

Sunt asa bărbați fără de care nu am fi niciodată femeile care am fost menite sa fim, iar acești bărbați merita prețuiți la fel de mult pe cat ne prețuim pe noi însene.

Remediul meu preferat esti tu.

Cred ca fiecare dintre noi avem, în momentele grele și dificile din viata noastră, un mic refugiu emoțional, un locșor în care ne adăpostim sufletul de asprimea vântului ce nu ne da pace. Dar câți dintre noi suntem atât de norocoși sa avem o persoana drept acest refugiu, acel alt suflet către care ne îndreptam gândurile răvășite și simțim cum totul are iar sens, acea persoana care ne readuce calmul și liniștea în minte și în suflet? Fie ca este vorba despre un iubit, un prieten, un părinte, o astfel de persoana merita prețuita și păstrată cat mai aproape, chiar dacă ei nu-și cunosc pe deplin valoarea în viata noastră. 

Daca ai ști ca în zâmbetul tău îmi regăsesc căldura sufletului când simt în jurul meu doar frig, ai zâmbi de fiecare data când te gândești la mine? Daca ai ști ca în glasul tău îmi reglez bătăile inimii când ma simt într-o cursa care nu se mai sfârșește, mi-ai vorbi mai des și despre orice iți vine în minte doar ca sa fii lângă mine? Daca ai ști ca în bratele tale îmi găsesc alinarea și curajul de a înfrunta orice dificultate a vieții, ai cauta sa îmi aduci acele brate mereu mai aproape?

Nu vreau să-ți povestesc tot ce e în neregula în viata mea, nu vreau sa te impovarasc cu tot ce nu funcționează în jurul meu, nu vreau sa-mi găsești o soluție pentru toate problemele mele, vreau doar sa fii tu remediul sufletului meu. Vreau sa revin mereu din orice rătăcire la normalul tău, acel normal încântător în care ma simt în largul meu, în care sunt eu cu întreaga mea ființa și în care nu trebuie sa ma prefac și sa lupt. Si tot ce vreau sa faci tu pentru asta este sa fii tu, nimic mai mult, nimic mai puțin. Acel încântător de normal tu pe care eu l-am cunoscut și alături de care ador sa fiu eu.

Daca ai sti ca in sufletul tau al meu suflet si-a gasit perechea, m-ai intampina mereu cu inima deschisa?!... 

Tu stii ce te face fericit?!

"- Sunt fericiri pe care tu niciodata n-ai sa le intelegi, surioara. Eu, care am crescut intre mare si cer, in pustiul tarmurilor, nu-i de mirare sa par o ticaloasa pentru cumintenia ta de femeie ca oricare alta, iubita la timp si mereu la fel, azi ca si acum zece ani, maine ca si peste zece ani." Maidanul cu dragoste, G.M. Zamfirescu

Fiecare generatie cred ca a avut la un moment dat o reteta clasica a fericirii, un numar de realizari pe care trebuie sa le aduni pe parcursul vietii pentru a te putea considera fericit. Acele tipare in care trebuie sa te incadrezi pentru a-ti fi validata fericirea de catre ceilalti - sa faci o scoala, sa iti construiesti o cariera, sa te casatoresti si sa ai copii - acele etape din viata noastra pe care odata depasite se considera automat ca esti fericit. Dar nimeni nu vorbeste despre fericirea in afara acestor tipare, despre fericirile individuale. Si cred ca asta este una dintre cele mai grave greseli pe care multi dintre noi le facem si nu doar o data in viata asta, ci constant. 

Cati dintre noi ne-am intrebat sincer si ne-am raspuns fara prejudecati - "Ce ma face fericit?". Traim intr-o era a tehnologiei avansate, intr-o era a cunoasterii si a libertatii, dar ramanem, cei mai multi dintre noi, atat de prinsi in teama de a fi judecati si criticati, incat nu ne permitem sa facem acele lucruri care ne-ar aduce implinirea. Venim din urma cu un bagaj emotional de vinovatie de fiecare data cand viata ne ofera sansa de a fi fericiti in alte circumstante decat cele impuse de societate. Am incercat, crescand, sa fac toate lucrurile cat mai bine, sa-mi multumesc profesorii invatand cat mai bine, sa-mi multumesc parintii ajungand pe picioarele mele, dar am realizat pe parcurs ca toate aceste lucruri isi pierd din insemnatate daca nu esti si fericit cu adevarat. Si astfel am decis sa aleg acele lucruri si acei oameni care mi-au fost scosi in cale in aceasta viata care ma pot face fericita. Astfel am decis sa dansez pentru ca ma face fericita, astfel am ales sa fac unele compromisuri si sa invat sa traiesc cu lucrurile pe care nu le pot schimba momentan pentru a putea fi fericita si cel mai important am ales sa iubesc liber si din toata inima. Traiesc cu convingerea ca nu suntem facuti sa iubim o singura persoana toata viata si mai mult de atat, ca putem iubi mai multe persoane in acelasi timp. Asa cum ne iubim parintii, fratii si surorile, prietenii...toti, la plural, nu inteleg de ce nu putem iubi mai multi barbati sau femei in acelasi timp. Iubirea, dupa parerea mea, nu face discrimari si cred ca orice persoana care s-a aflat la un moment dat intr-un triunghi, patrat, hexagon sau orice alta forma geometrica a iubirii si-a pus intrebarea -  "pe cine iubesc cu adevarat?". Dar ce se intampla atunci cand raspunsul e la fel de simplu ca si situatia in care ai intrat de la inceput? Da, poti iubi mai multe persoane in acelasi timp si minunat ar fi sa nu fii nevoit sa alegi intre ele la un moment dat. 

Am descoperit ca pot fi fericita iubind un barbat care nu e doar al meu si mi-am pus si intrebarea "de ce?". Raspunsul scurt - pentru ca pot. Pot sa-l iubesc, desi e departe de mine fizic, pot sa-l iubesc, desi el nu ma iubeste doar pe mine, pot sa-l iubesc, desi nu pot sa arat restului lumii asta. Si cel mai incantator mi se pare faptul ca sunt si eu la randul meu alegerea lui in fiecare zi. Sunt recunoscatoare si fericita ca alege sa ii fiu prietena in fiecare zi, sa-i fiu confidenta, sa-i fiu iubita si pur si simplu alege sa fie fericit la randul lui alaturi de mine. Nu mi-am putut nega niciodata fericirea de a iubi si de a fi iubita pur si simplu, fara prejudecati, fara piedici si fara constrangeri de orice natura. Nu cred in iubirile conditionate si am sa aleg intotdeauna calea cea mai simpla spre fericire, prin iubire, indiferent de cat de complicata pare in ochii celorlalti.