Azi vreau sa vorbesc despre pasiune... pasiunea pe care o trăiești lângă o alta persoana, pasiunea pentru un lucru care te face fericit și despre pasiunea de a trai pur și simplu. Trăim într-un timp în care zilele pot deveni foarte ușor toate la fel, creându-ne astfel cadrul perfect pentru o viata monotona și lipsita de bucuria pura de a trai. Ne pierdem prea ușor în tumultul marilor orașe, devenim prea ușor indiferenți la micile plăceri oferite de viata și transformam prea ușor iubirea într-un lucru derizoriu sau care credem ca ni se cuvine indiferent de cum o tratam.
Recunosc ca și eu am fost mult timp prinsa în aceste capcane și am momente când încă mai cad în ele, dar am descoperit cumva ca atunci când găsești pasiune într-un lucru, într-o alta ființă, viata ta poate fi ceea ce vrei tu sa fie. Si tocmai aceasta pasiune este cea care te îndeamnă sa treci peste orice prejudecăți ai avea și sa trăiești asa cum simți, asa cum îți dorești. Ne simțim adesea vinovați pentru lucrurile pe care ni le dorim și care ne fac cu adevărat fericiți doar pentru ca acele lucruri nu se încadrează în tiparele societății și găsesc în asta o tristețe enorma.
In monogamie n-am crezut niciodată dacă stau sa ma gândesc bine și statistica și istoria cred ca țin cu mine, chiar dacă acest concept este incastrat în normele legale, religioase și aparent susținut de marea majoritate a adulților. Sigur, ideea de a găsi acel om cu care sa fii perfect compatibil, sa împarți totul și totuși să-ți mai rămână încă ceva nedescoperit este tentanta pentru toată lumea, dar șansele sa se și întâmple acest lucru sunt destul de mici. Si atunci cred ca am fi mult mai fericiți dacă am accepta ideea ca nu putem avea tot ce vrem sau avem nevoie de la o singura persoana.
Pentru mine a fost pe cat de simplu, pe atât de răvășitor. N-am fost niciodată genul de femeie care sa refuze un flirt încântător, dar de cele mai multe ori rămânea doar atât - un flirt. Pana în ziua când a apărut el - cald, nebun și cu o pofta de viata ce ma făcea sa-mi fie rușine de zilele în care nu zâmbeam măcar o data. Flirtul a fost incitant, apropierea minunata, iar momentul în care i-am cedat - pur și simplu spectaculos. De ce spectaculos? Pentru ca mi-a înfrânt voința cu gingășia protectiva cu care m-a împresurat, pentru ca am cedat dorinței împotriva tuturor raționamentelor care îmi spuneau ca nu ar trebui sa fiu cu el și pentru ca în bratele lui m-am regăsit pe mine. Cum zilele au trecut și chimia noastră nu s-a rezumat la câteva nopți de amor nebun, am înțeles ca o astfel de pasiune e ceva ce nu ți-e dat sa găsești de multe ori în viata și odată ce-o găsești merita păstrată și prețuită cum știi mai bine. Si nimic nu se compara cu încântarea cu care descopăr ca pasiunea e mereu acolo, indiferent de timpul care trece peste noi, indiferent de viețile noastre pline și știu ca asta îmi doresc pentru totdeauna - un bărbat cu care sa împart o viata de pasiune și iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu