Câte dimineți, atâta pasiune.

Văd un fluture galben și diafan care zboară spre mine rătăcit... se așează pe obrazul meu și aripile lui catifelate mă fac să zâmbesc. Deschid ochii pe jumătate și realizez că a fost doar un vis... e dimineață... razele soarelui cad jucăușe pe fața mea, iar tu îmi mângâi tandru obrazul...

Ma întorc spre tine și cearceaful alunecă de pe mine dezgolindu-mi sânul obraznic ... îți treci mâna prin părul meu, mă săruți și îmi spui șoptind "bună dimineața!".

Îți zâmbesc și mă apropii de tine, mâna-ți caldă îmi cuprinde mijlocul și alunecă apoi pe spatele meu stârnindu-mi mii de fiori. Tragi cu totul cearceaful de pe mine, mă tragi deasupra ta și simt cum timpul se oprește în loc. Un loc din care nu vreau să mai plec, un loc în care vreau să mă pierd năucită de trăiri despre care nu credeam că există, ci doar le-am citit scrise atât de minunat de alții. 
Trupurile noastre se recunosc singure, își amintesc pe rând ce le aduce plăcere, ce le încântă și le fac să reacționeze năvalnic și să creeze povești aproape imposibil de redat în cuvinte.    

În curând gemetele mele umplu camera și auzul tău încântat, te văd zâmbind complice și mă cuprinzi între brațele tale puternice întorcându-mă pe spate și continuând să mă ridici și să mă prăbușești într-o pasiune fără început și sfârșit, îți strig înnebunită numele și îmi doresc ca acele momente să nu se mai sfârșească, vreau să mă contopesc cu tine, să te simt al meu în întregime. Si în acele momente chiar ești doar al meu, nimeni și nimic nu mai încape între sufletele nostre, tot aerul e plin de noi și de imensitatea sentimentelor noastre.  Dacă ar fi un moment pe care aș putea să-l aleg să ne definească ar fi cu siguranță acesta, acest moment în care suntem atât de pierduți unul în celălalt încât devenim unul, iar acest moment este desăvârșit.  

Astfel de momente sunt cele care fac viața atât de frumoasă încât nu vrei să o împarți cu nimeni altcineva decât cu cei care ți le dăruiesc, să-i știi mereu aproape de sufletul tău chiar și când nu sunt lângă tine, dar știi că vor reveni mereu cu aceeași dăruire ca a ta. Si atunci aștepți... aștepți următoarea dimineață plină de aceeași pasiune tulburătoare și nesfârșită. 

     

Pentru toate zilele în care nu ești cu mine...

Mă desprind ușor din visare și îți simt mirosul în pernă înainte de a deschide ochii. Zâmbesc. Sunt încă în patul tău. Te simt cum te trezești și tu, dar încă nu-mi deschid ochii, aștept. Vii mai aproape de mine și mă cuprinzi în brațe lipindu-te de șoldurile mele care deja te așteptau. Mă săruți tandru pe umăr și îți simt mâna caldă alunecând pe sub cearceafuri. Mi-e imposibil să nu reacționez cu toată ființa mea la tine... la mirosul tău de bărbat, la atingerea ta adictivă, la trupul tău lipit de al meu. Acolo, în brațele tale, sunt doar eu, lipsită de orice inhibiții, griji sau constrângeri, sunt numai eu, iubită, fericită.

Mă întorci cu fața spre tine și-mi săruți un sfârc zburlit și trezit înaintea mea, apoi te ridici din pat spunându-mi că trebuie să pleci pentru o scurtă vreme. Protestez cu gemete scurte și îmbufnate, dar tu vii înainte de a pleca şi mă săruți dulce pe frunte spunându-mi că mi-ai lăsat pe masă cheile şi bani de taxi dacă ies prin oraş în lipsa ta şi mă dezarmezi complet. Ştii că sunt perfect capabilă să am grijă de mine, dar alegi să mă faci să mă simt ocrotită, iar asta îmi înmoaie sufletul. Mai rămân o vreme printre cearceafurile mirosind a tine, nepurtând altceva decât zâmbetul interminabil pe care mi l-ai lăsat. Și continui să port acel zâmbet pe oriunde merg, pe stradă, în taxi, totul pare că-mi zâmbește înapoi. Dar ce mă face să zâmbesc și mai mult este faptul că revin la tine, revin în patul tău unde se scriu atâtea povești de pasiune zguduitoare cu trupurile nostre, cu sufletele noastre răvășite de atâtea trăiri din alte lumi. 

Iar în ziua asta, mai mult decât în alte zile, mă duci pe culmi de prea mult neatinse. Îmi arunci trupul într-un extaz total, mintea mi-e împrăştiată prin tot patul, iar sufletul mi-e plin tot de tine. Am citit undeva că o cale spre fericire e aceea de a fi atent la momentele în care eşti cel mai îndrăgostit de tine însuți şi de a căuta să repeți acele momente cât mai des. Iar eu nu m-am văzut vreodată mai frumoasă decât după ce am fost iubită de tine, nu m-am simțit vreodată mai atrăgătoare decât atunci când sunt îmbrăcată doar de brațele tale. 

Un lucru mi-e clar... sunt mult prea multe zilele în care nu ești cu mine, dar cumva asta face ca zilele în care ești să fie toate speciale și să le aștept pe toate cu nerăbdare și emoție. Zilele în care îmi ești aproape sunt atât de pline încât mi le pot umple pe celelalte doar cu amintirea ta și mi-e de ajuns. Atâtea strângeri în brațe calde, atâta pasiune, vorbe care îmi încântă sufletul, gesturi care mă fac să zâmbesc mult timp după ce le-ai făcut, toate mă țin aproape de tine și fac distanța cumva mai scurtă.

O ultimă oară...

Cu tine totul pare nou, abia început, nici o atingere nu e la fel ca cea dinaintea ei, fiecare privire pare să se adâncească mai mult, fiecare cuvânt șoptit în ureche pare să trezească mai mult. Îți stau cuminte în brațe sub pătura caldă şi aştept aproape cu răsuflarea tăiată atingerea delicată a palmei tale... îți simt brațul încordându-se uşor înainte de a-ți simți vârful degetelor alunecând pe mijlocul meu, pe coapsa mea lăsând mii de fiori drept martori ai trecerii lor pe acolo. Tot corpul îmi reacționează la tine, spatele mi se cambrează căutându-ți şoldurile, umerii mi se relaxează sub respirația ta caldă, buzele mi se întredeschid pentru a lăsa liber un suspin prea mult reținut.

Se spune că nu poți retrăi uşor o primă oară - un prim sărut, o primă îmbrățişare, o primă atingere - dar tu cumva reuşeşti să îmi readuci toate aceste momente şi să mi le imprimi în minte şi în suflet de fiecare dată. Fiecare ultima oară cu tine se simte ca prima oară, emoțiile sunt toate acolo, trezite de cel mai mic gest - un cuvânt spus la timpul lui, o atingere neaşteptată, un sărut... Şi apoi timpul se opreşte în loc. Mă las cuprinsă de acel val imens de emoții şi trăiri şi restul lumii dispare. Suntem doar noi şi o pasiune hrănită de trupurile noastre, de sufletele noastre.

Pentru ce trăiesc cu tine cuvintele par puține, neîncăpătoare... mă uimeşte de fiecare dată intensitatea sentimentelor pe care mi le trezeşti, ca şi naturalețea şi simplitatea lor. Cu tine mi-e bine, în brațele tale găsesc o linişte care-mi încântă sufletul. Când îmi eşti atât de aproape, la o distanță de un sărut pe umăr, mă simt eu cu adevărat, atunci poți vedea cel mai bine cine sunt şi ce-i cu mine. Atunci mă poţi privi şi-mi poţi citi în suflet, e tot acolo cu tine. 

Adună-te, femeie!

"Adună-te, femeie şi scrie ceva frumos!"... am citit cuvintele spuse de un prieten drag şi în sufletul meu parcă s-a făcut brusc mai lumină. Cumva cuvintele astea au rezumat toată drama pe care mi-am creat-o singură în ultima vreme, toate momentele de îndoială, de nesiguranță şi nelinişte care parcă m-au ținut pe loc, fără să-mi dea vreo şansă de a mai vedea ce e frumos şi curat în jurul meu. Dar vine un moment când, dacă eşti norocos, cineva îți spune "adună-te" şi ştii că e de ajuns. Vine un moment când nu poți decât să respiri adânc şi să laşi lucrurile să fie ceea ce sunt, să îți faci curat în suflet, să schimbi ce poți schimba și să accepți ce nu poți schimba. Să accepți că nu totul ți-e cuvenit în viața asta și mai ales să înveți să trăiești cu faptul că uneori iubirea nu e de ajuns. 

Cred că orice femeie își dorește ca bărbatul pe care ea îl alege să-i fie iubit, amant, prieten sau toate la un loc să o dorească la rândul lui suficient de mult încât să lupte pentru ea, pentru ei. Să lupte contra prejudecăților lumii, să lupte contra obstacolelor dintre ei, să lupte cu toți demonii ei și să câștige de fiecare dată, chiar și atunci când ea nu știe. Cred că o femeie își dorește un prinț pe un cal înaripat, dar care să nu o salveze de restul lumii, ci de ea însăși. Dar când prințul nu numai că nu o salvează, dar o lasă să se înece în propriile coșmaruri, când liniștea dintre ei este o imensitate de sentimente nespuse, de trăiri neînțelese, totul se transformă, iubirea e înlocuită de îndoială, euforia de tristețe și într-un final de gol.      

          

Fiecare iubire pierdută ne smulge o bucățică de suflet pe care simți că n-o vei mai găsi niciodată,  cu fiecare "te iubesc!" rostit fără să primeşti un răspuns înapoi ceva în tine se stinge, simți acel foc care altă dată te mistuia cum se transformă uşor în cenuşă. Dar uneori acolo în acea cenuşă, în acea umbră a unei iubiri netrăite pe deplin găseşti forța să mergi mai departe, să-ți dai şansa să fii iar tu, aceea de care el poate s-a îndrăgostit, găseşti forţa să zâmbeşti iar şi să-ți spui "Adună-te, femeie şi trăieşte frumos!".