Adună-te, femeie!

"Adună-te, femeie şi scrie ceva frumos!"... am citit cuvintele spuse de un prieten drag şi în sufletul meu parcă s-a făcut brusc mai lumină. Cumva cuvintele astea au rezumat toată drama pe care mi-am creat-o singură în ultima vreme, toate momentele de îndoială, de nesiguranță şi nelinişte care parcă m-au ținut pe loc, fără să-mi dea vreo şansă de a mai vedea ce e frumos şi curat în jurul meu. Dar vine un moment când, dacă eşti norocos, cineva îți spune "adună-te" şi ştii că e de ajuns. Vine un moment când nu poți decât să respiri adânc şi să laşi lucrurile să fie ceea ce sunt, să îți faci curat în suflet, să schimbi ce poți schimba și să accepți ce nu poți schimba. Să accepți că nu totul ți-e cuvenit în viața asta și mai ales să înveți să trăiești cu faptul că uneori iubirea nu e de ajuns. 

Cred că orice femeie își dorește ca bărbatul pe care ea îl alege să-i fie iubit, amant, prieten sau toate la un loc să o dorească la rândul lui suficient de mult încât să lupte pentru ea, pentru ei. Să lupte contra prejudecăților lumii, să lupte contra obstacolelor dintre ei, să lupte cu toți demonii ei și să câștige de fiecare dată, chiar și atunci când ea nu știe. Cred că o femeie își dorește un prinț pe un cal înaripat, dar care să nu o salveze de restul lumii, ci de ea însăși. Dar când prințul nu numai că nu o salvează, dar o lasă să se înece în propriile coșmaruri, când liniștea dintre ei este o imensitate de sentimente nespuse, de trăiri neînțelese, totul se transformă, iubirea e înlocuită de îndoială, euforia de tristețe și într-un final de gol.      

          

Fiecare iubire pierdută ne smulge o bucățică de suflet pe care simți că n-o vei mai găsi niciodată,  cu fiecare "te iubesc!" rostit fără să primeşti un răspuns înapoi ceva în tine se stinge, simți acel foc care altă dată te mistuia cum se transformă uşor în cenuşă. Dar uneori acolo în acea cenuşă, în acea umbră a unei iubiri netrăite pe deplin găseşti forța să mergi mai departe, să-ți dai şansa să fii iar tu, aceea de care el poate s-a îndrăgostit, găseşti forţa să zâmbeşti iar şi să-ți spui "Adună-te, femeie şi trăieşte frumos!".