sâmbătă, 4 martie 2017

În seara asta vreau acasă... la tine.

M-am urcat în mașină, deja e târziu, picioarele mă dor și nu-mi doresc decât să mi le odihnesc moale între cearceafuri un pic reci la început, apoi calde și primitoare. Pornesc mașina și cu primul sunet al melodiei pe care o ascultam rămân suspendată într-un moment care mi se desfășoară imaginar în fața ochilor. Vreau să merg acasă... acasă la tine... să urc cele câteva scări aproape în fugă, iar în fața ușii tale să încetinesc și să bat ușor cu vârful unghiilor în ea. Ai sonerie, am aflat la un moment dat, dar bătaia ușoară a degetelor mele mă face să mă simt ca într-un film franțuzesc, intrigant și senzual în același timp. Îmi deschizi deja somnoros și mormăi ceva a protest când îmi pun brațele în jurul gâtului tău și te sărut și fugi apoi la locul tău, pe canapea în sufragerie. 

Aud un claxon în spatele meu, s-a făcut verde la semafor și pornesc înainte, dar gândul îmi revine înapoi la tine. Nu mă pot abține în seara asta, mai mult ca sigur nici în restul timpului, dar cine își mai dă seama... Te văd cum te ridici brusc de pe canapea și îmi spui "mi-e somn", hotărât, fără să-mi mai lași timp de replică. "Vii?"... vin. Ne băgăm în patul care miroase tot a tine... oare seara următoare va mirosi și a mine?! Îmi ocup timidă o jumătate de pat, dar tu mă tragi spre tine și mă iei în brațe. Ești cald și bun... Îmi găsesc locul acolo în brațele tale și încerc să adorm cuminte. Dar cine poate să adoarmă? Îți ascult respirația și abia îndrăznesc să mă mișc deși simt că îmi amorțește ceva pe undeva. Mă salvezi și de data asta când te miști tu și mă simt ușurată. Oare de ce sunt atât de grele nopțile la început? E curios cum oamenii caută să se cunoască mai bine chiar și când se presupune că ar trebui să doarmă. 

Încă o intersecție, încă o curbă și sunt mai departe... mai departe de tine, de îmbrățișarea ta în care vreau să-mi petrec noaptea veghindu-ți somnul sau stricându-ți-l cum îmi spui de fapt a doua zi. Mai două străzi și ajung acasă, la mine de data asta... dar poate mâine-seara sau seara următoare drumul, mașina sau inima mă vor duce spre tine și în fiecare seară după aceea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu