Un altfel de ramas-bun...

Ne-am intalnit din nou... Magia fiecarei intalniri e greu de pictat in cuvinte, toate sentimentele care se napustesc asupra mea si pe care abia mi le pot tine in piept sunt greu de redat apoi in cateva fraze... Si cel mai mult ador sa savurez momentele de dupa toata aceasta furtuna a intalnirilor noastre, momentele de pe drumul de intoarcere.
Pentru multi aceste momente sunt probabil momente de tristeste in care constientizeaza inevitabila despartire, dar pentru mine sunt momente la fel de speciale ca si intalnirea in sine. Atunci rememorez, privindu-l cum conduce, toate momentele de pasiune, ii admir masculinitatea implinita de daruirea si pasiunea mea si ii surprind zambetul din coltul gurii si stiu ca si el retraieste pret de cateva secunde unul din multele momente petrecute impreuna. Acolo, pe drumul de intoarcere catre vietile noastre obisnuite, traiesc cu o uimire naiva si o incantare aproape copilareasca momentul in care el imi ofera promisiunea unei pasiuni care sa dureze toata viata si o face atat de natural si simplu incat ma dezarmeaza complet. Mi-e aproape imposibil sa-mi intorc privirea de la el, ma fascineaza si ma subjuga complet cu aura de incredere si masculinitate care il impresoara... Ma trezeste brusc la realitate cand imi spune ca si-ar dori sa fie cu mult mai fain pentru mine decat isi permite sa fie acum si simt cum ma cuprinde un uragan de sentimente si cuvinte pe care nu stiu in ce ordine sa le pun sa aiba sens si pentru el si sa-i explic cat de fain este exact asa cum este. Nu reusesc sa imi fac cuvintele sa exprime ceea ce simt, toate imi par spuse deja de prea multe ori si cumva si-au pierdut valoarea, asa ca renunt la a mai incerca sa-i spun ce simt si continui sa-l privesc in timp ce varfurile degetelor mele descriu o poveste a lor in parul lui.

Stiu ca vede in privirea mea cat de plin este sufletul meu de fericirea de a fi fost iubita de el, stiu ca simte in tremuratul mainii mele cand il ating emotia care ma stapaneste doar pentru ca ii sunt aproape inca si mai stiu ca isi da seama din felul in care nu ma indur sa nu ma mai joc cu parul lui moale de cat de mult imi va lipsi pana la urmatoarea intalnire. Stiu ca vede toate lucrurile astea in mine si mi-e suficient, nu mai simt nevoia de cuvinte care sa umple acest spatiu de trairi dintre noi doi si mai stiu ca aceste mici gesturi de ramas-bun vor ramane in noi si ne vor readuce curand mai aproape unul de celalalt.

Magia unei seri de iarna...

M-am oprit cateva minute intr-o benzinarie sa imi dezmortesc picioarele dupa cateva ore de condus si nu am putut sa nu admir frumusetea peisajului care se asternea in fata mea. Era o zi rece de decembrie, dar plina de soare a carui lumina clara imi oferea o priveliste incantatoare a muntilor plini de zapada care se inaltau falnici si protectori deasupra orasului. Eram aproape acolo...l-am sunat sa-i mai aud inca o data vocea inainte de a-l vedea si simteam deja cum tot corpul imi este rascolit de emotia revederii. M-a surprins mereu efectul pe care il are vocea lui asupra mea...acea voce puternica, in care citesti mereu hotarare, dar si atatea alte lucruri stiute doar de sufletul meu...
Cand am ajuns la pensiune soarele deja se pierdea in mrejele serii si frigul devenise mai patrunzator si neprietenos. Atmosfera primitoare si calda din pensiune mi-a incantat imediat simturile si dupa ce am fost intampinata si de gadza ospitaliera si o catelusa pe cat de dragalasa, pe atat de iubitoare, am inceput sa ma simt numaidecat in largul meu.
Dupa o scurta vreme a ajuns si el...momentul revederii a fost la fel de dulce ca si dorul care se stransese in noi de la ultima intalnire. Imi lipsise imbratisarea lui in care ma pierdeam toata, imi lipsise zambetul lui cand ma privea...imi lipsise el pur si simplu. E extraordinar cum distanta, desi iti alimenteaza dorul si dorinta, te face sa uiti anumite detalii pe care le redescoperi cu atata placere in momentul reintalnirii. Uiti gustul buzelor lui cand se lipesc atat de decadent de ale tale, uiti mirosul pielii lui, atat de masculin, atat de adictiv, uiti profunzimea privirii lui care iti rascoleste toate simturile si te face sa tremuri de dorinta de a fi atinsa... Dar la fel de extraordinar mi se pare si faptul ca atunci cand sunt in bratele lui uit de tot restul. Lumea mea se rezuma timp de cateva ore la camera aceea luminata difuz, la el si la mine si iubirea care ne aduce mereu acolo. 

In timp ce noi ne iubeam cu pasiunea si dorul timpului pe care il petrecusem departe unul de celalalt, afara a inceput sa ninga. Ningea cu fulgi mari, albi si pufosi, ningea incet,  dar mult asezand un covor gros de magie alba peste toata intinderea de case cu cosuri fumegand. Mai tarziu am iesit afara sa ne bucuram de ninsoarea de vis care lumina noaptea si am descoperit un peisaj de basm care completa perfect nota fermecatoare a serii. Ne-am bucurat ca doi copii de minunatia fulgilor de nea care dansau in jurul nostru intr-un spectacol maiestuos si am trait pe deplin fericirea de a fi cu el acolo, intr-un loc minunat, prinsa intre bratele lui si dezmierdata de sarutul cald al buzelor lui.