Toti primim ceea ce meritam...

Cred ca aceasta afirmație poate avea la fel de bine un sens pozitiv, cat și unul negativ și citind-o, cred ca fiecare dintre voi o va percepe altfel. De ce? E simplu... Pentru ca răspunsul este în fiecare dintre noi și rezonanta pe care aceasta afirmație o are se regăsește în părerea pe care o avem despre noi înșine. Am auzit adesea expresia - ești ceea ce atragi - și o susțin oarecum, dar nu din perspectiva oamenilor în ansamblul lor, ci mai degrabă a tipurilor de energii pe care le trezești în oamenii din jurul tău. Si asta pentru ca un sentiment se alimentează cu un altul similar foarte ușor -  ești senin și zâmbitor, lumea îți va zâmbi înapoi, la început șăgalnic și îndoielnic, apoi din toată inima și te va indemna sa faci mereu ceea ce faci doar pentru a o vedea zâmbind, ești în schimb ursuz și veșnic pus pe cearta, șansele sunt aproape sigure ca asta vei primi înapoi.

Am fost întrebată recent cum de mi se întâmplă numai mie tot felul de lucruri drăguțe precum primitul de flori de la un necunoscut pe strada sau lăsatul de biletele cu numere de telefon și mesaje la oglinda mașinii și răspunsul cred ca este unul pe cat de banal, pe atât de adevărat - și anume ca asta e genul de energie pe care-l arunc în univers, iar universul deseori îmi răspunde. Am fost dintotdeauna genul de persoana care a încercat sa evite conflictele și am privit mereu partea plina a paharului și asta s-a simțit mereu în viata mea. Un zâmbet sincer mi-a adus mereu mai multe beneficii decât forțarea unei situații, o vorba buna mi-a deschis mai multe cai decât un ton ridicat și un argument bun spus la momentul potrivit m-a ajutat întotdeauna sa obțin ce mi-am propus. Si la toate astea s-a adăugat mereu un element pe care eu l-am privit întotdeauna ca un atu major - faptul ca sunt femeie. Cred cu toată convingerea ca o femeie conștientă de calitățile ei și stăpână pe armele pe care le deține poate avea tot ce își dorește.

                 

Seducția este cu adevărat o arta și, deși bărbații s-au declarat de-a lungul timpului maeștri în aceasta arta, rolul femeii nu este deloc unul de neglijat. O femeie nu cucerește ce-i drept prin forță, ci prin  delicatețe, gingășie și mai ales senzualitate. Sa știi sa fii femeie jucăușă și sa trezești pasiunea și dorința unui bărbat chiar și atunci când nu ai nevoie sa faci asta mi se pare un joc mereu încântător și irezistibil în același timp. O femeie cred ca are la îndemână resurse inepuizabile de seducție și poate, dacă vrea, sa transforme orice situație în favoarea ei. Am afirmat în câteva postări anterioare ca ador sa fiu cucerita, mai ales împotriva voinței mele și apreciez un bărbat capabil sa-mi înfrângă piedicile pe care uneori mi le pun singura și îmi susțin afirmația în continuare, nu e nimic mai însuflețitor pentru o femeie decât sa găsească un bărbat care o înfrânge la propriul joc, chiar dacă ea nu va recunoaște asta niciodată. Dar la fel de plăcut este și sa cucerești un bărbat, sa simți influenta pe care o ai asupra lui, sa-i vezi comportamentul și gesturile trădându-i dorința și interesul. Si când spun asta nu ma refer doar la interesul fizic, sa atragi un bărbat în patul tău nu cred ca necesita un efort prea mare, orice femeie atrăgătoare poate face asta fără sa și-o propună, adevărată provocare cred ca este sa trezești interesul unui bărbat dincolo de atracția fizica. Si aici cred ca intervine cu adevărat măiestria unei femei. Sa trezești și mai ales, sa menții viu interesul unui bărbat mi se pare sensul cel mai pur al cuvântului seducție. Se știe ca bărbații sunt ființe predominant raționale, ei cântăresc deciziile pe care le iau în primul rand prin prisma mintii și atunci mi se pare absolut natural sa cred ca dacă știi sa cucerești mintea unui bărbat înainte de a-l cuceri fizic, nimic nu-ți mai poate sta apoi în cale.  

Prin urmare, mesajul de azi este unul simplu - jucați-vă, flirtați și fiți mereu seducătoare, veți observa curând ca viata înseamnă mai mult decât un zâmbet complezent aruncat de un coleg de munca peste automatul de cafea dimineața sau florile primite de ziua ta de la bunici sau unchi pe care-i vezi de 3 ori pe an.     

Cum m-am lasat de fidelitate si m-am apucat de iubit...

Azi vreau sa vorbesc despre pasiune... pasiunea pe care o trăiești lângă o alta persoana, pasiunea pentru un lucru care te face fericit și despre pasiunea de a trai pur și simplu. Trăim într-un timp în care zilele pot deveni foarte ușor toate la fel, creându-ne astfel cadrul perfect pentru o viata monotona și lipsita de bucuria pura de a trai. Ne pierdem prea ușor în tumultul marilor orașe, devenim prea ușor indiferenți la micile plăceri oferite de viata și transformam prea ușor iubirea într-un lucru derizoriu sau care credem ca ni se cuvine indiferent de cum o tratam. 

Recunosc ca și eu am fost mult timp prinsa în aceste capcane și am momente când încă mai cad în ele, dar am descoperit cumva ca atunci când găsești pasiune într-un lucru, într-o alta ființă, viata ta poate fi ceea ce vrei tu sa fie. Si tocmai aceasta pasiune este cea care te îndeamnă sa treci peste orice prejudecăți ai avea și sa trăiești asa cum simți, asa cum îți dorești. Ne simțim adesea vinovați pentru lucrurile pe care ni le dorim și care ne fac cu adevărat fericiți doar pentru ca acele lucruri nu se încadrează în tiparele societății și găsesc în asta o tristețe enorma. 

In monogamie n-am crezut niciodată dacă stau sa ma gândesc bine și statistica și istoria cred ca țin cu mine, chiar dacă acest concept este incastrat în normele legale, religioase și aparent susținut de marea majoritate a adulților. Sigur, ideea de a găsi acel om cu care sa fii perfect compatibil, sa împarți totul și totuși să-ți mai rămână încă ceva nedescoperit este tentanta pentru toată lumea, dar șansele sa se și întâmple acest lucru sunt destul de mici. Si atunci cred ca am fi mult mai fericiți dacă am accepta ideea ca nu putem avea tot ce vrem sau avem nevoie de la o singura persoana.

Pentru mine a fost pe cat de simplu, pe atât de răvășitor. N-am fost niciodată genul de femeie care sa refuze un flirt încântător, dar de cele mai multe ori rămânea doar atât - un flirt. Pana în ziua când a apărut el - cald, nebun și cu o pofta de viata ce ma făcea sa-mi fie rușine de zilele în care nu zâmbeam măcar o data. Flirtul a fost incitant, apropierea minunata, iar momentul în care i-am cedat - pur și simplu spectaculos. De ce spectaculos? Pentru ca mi-a înfrânt voința cu gingășia protectiva cu care m-a împresurat, pentru ca am cedat dorinței împotriva tuturor raționamentelor care îmi spuneau ca nu ar trebui sa fiu cu el și pentru ca în bratele lui m-am regăsit pe mine. Cum zilele au trecut și chimia noastră nu s-a rezumat la câteva nopți de amor nebun, am înțeles ca o astfel de pasiune e ceva ce nu ți-e dat sa găsești de multe ori în viata și odată ce-o găsești merita păstrată și prețuită cum știi mai bine. Si nimic nu se compara cu încântarea cu care descopăr ca pasiunea e mereu acolo, indiferent de timpul care trece peste noi, indiferent de viețile noastre pline și știu ca asta îmi doresc pentru totdeauna - un bărbat cu care sa împart o viata de pasiune și iubire.