Gelozie, draga mea... de azi ne despartim!!

De ce suntem gelosi? De ce alegem sa ne lasam prada acestui sentiment meschin si parsiv care se strecoara in sufletul nostru si ne inlatura intr-o secunda toata increderea in noi si in celalalt si tot ce cladim zi de zi alaturi de persoana iubita? De ce credem cu convingere ca suntem iubiti si apreciati cand nu exista nici un pericol sau concurenta evidente, dar la cel mai mic semn de incertitudine toata siguranta noastra se spulbera in milioane de bucatele care ranesc ca si cioburile de sticla?! Cum invatam sa fim detasati si sa credem in iubire mai presus de teama si de nesiguranta? 

Imi place sa cred ca multe dintre sentimentele pe care le traim sunt cumva controlabile si avem capacitatea emotionala de a decide caror trairi sa le dam puterea de a ne influenta, iar gelozia pentru mine este fara doar si poate un sentiment negativ care nu trebuie cultivat in nici o circumstanta.  Am auzit si argumentele conform carora daca nu esti gelos inseamna ca nu-ti pasa de persoana de langa tine - nu m-au convins - exista atatea feluri pe lumea asta prin care iti poti demonstra dragostea fata de cineva incat gelozia poate sa iasa cu totul din ecuatia asta. 

Ce-ar fi daca am inlocui acea banuiala aruncata cu tunete si fulgere asupra celuilalt cu sansa de a ne arata inca o zi ca ne iubeste? Ce-ar fi daca primul nostru gand la aparitia unei posibile amenintari amoroase n-ar fi "am sa-l pierd", ci "stiu ca va ramane"?  De ce ar ramane? Pentru ca ne iubeste... si iubirea nu face discrimari de culoare a parului, de lungime a picioarelor sau sclipire a ochilor. Iubirea e iubire si e a noastra... Acelasi lucru e valabil la fel de bine si pentru femei. Camil Petrescu a zis-o dupa parerea mea cel mai bine cand a zis ca femeia nu inseala decat pe cel pe care il iubeste, pe ceilalti ii parareste pur si simplu. Nimeni nu te poate obliga sa ramai intr-o relatie in care iubirea s-a terminat, tu esti cel care decide daca mai am motive sa ramai sau nu.

Acumulam atat de multa energie negativa de fiecare data cand lasam acest sentiment sa ne acapareze incat uitam ce e cu adevarat important - si anume ca atunci cand primesti iubire sa raspunzi la randul tau cu iubire, nu cu indoiala si neincredere. Cand avem alaturi pe cineva caruia ii pasa de noi primim dovezi de iubire in fiecare zi; nu e nevoie sa auzi in fiecare zi un "te iubesc" poate spus din obisnuinta, ci sa vezi acel "te iubesc" in ochii lui cand te saruta inainte de a pleca la lucru, nu e nevoie sa primesti cadouri sau declaratii de dragoste in fiecare zi, ci sa-ti dai seama ca esti iubita cand vezi ca acel barbat iti este alaturi si te poti baza pe el cand ai nevoie de asta.

Cred ca gelozia iti fura din frumusete putin cate putin si e pacat, mai ales ca femeie... Eu mi-am propus sa fiu o femeie frumoasa nu doar pe dinafara, ci si pe dinauntru; un suflet frumos, liber si detasat de sentimente meschine atrage mai multa frumusete in jurul lui decat orice alt lucru pe lumea asta. Este tot ce va doresc si voua - sa iubiti liber, fara teama si fara limite, veti fi surprinsi de cat de mult veti primi inapoi...

"Nimic nu e un capat de drum sau de dragoste."

Sfarsitul unei iubiri mi se pare mereu ceva sfasietor si greu de acceptat. Cred ca cel mai greu lucru pe care trebuie sa-l faci nu este sa-i spui celuilalt ca iubirea voastra s-a terminat, ci sa accepti tu lucrul asta. De multe ori cred ca privim aceasta situatie ca pe un diagnostic ingrozitor, toate simptomele il indica, rezultatele analizelor sunt clare, dar ne e mult prea greu sa-l acceptam si cautam si alte pareri si refacem si refacem analizele pana cand nu mai e nici un loc de indoiala.

Cred ca fiecare dintre noi ajungem la un moment dat in viata noastra la o rascruce emotionala unde punem in balanta toate aspectele relatiei in care suntem implicati si decidem constient sau nu daca merita sa continuam acea relatie.  Cand ajungi in acest punct bineinteles ca optiunile sunt nenumarate in functie de fiecare relatie si conjunctura, dar un lucru mi se pare la fel de important indiferent de variabile si perspectivele relatiei si anume sa fii sincer cu tine insuti. Daca tot ajungi sa analizezi si sa cuantifici un aspect primordial din viata ta, fa-o cu sinceritate, fii in primul rand cel mai aspru critic al tau si apoi al celuilalt. Cred ca multi cad in capcana de a da prima oara vina pe celalalt pentru un posibil esec al relatiei si a afirma ca celalalt poate a gresit undeva sau nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor lor. Dar mai corect si mai cinstit cred ca ar fi sa ne analizam mai intai pe noi insine, sa ne gandim daca noi am fost tot ce am putut fi mai bun in acea relatie sau ce am promis intr-un mod direct sau indirect ca vom fi si abia apoi sa ne indreptam judecata spre celalalt. Mirajul unei noi aventuri sau relatii este de obicei foarte tentant, dar nimeni nu iti garanteaza ca dupa o vreme nu vei ajunge si cu altcineva in acelasi punct in care esti acum si atunci cel mai sanatos, pentru tine in primul rand, mi se pare sa analizezi ce nu functioneaza cum trebuie in relatia actuala, ce te nemultumeste si cel mai important ce poti tu sa faci ca sa schimbi situatia spre mai bine. Abia cand ai epuizat toate aceste variante iti poti pune problema unei schimbari radicale si unei rupturi definitive.

La fel de important mi se pare insa si sa nu cazi in cealalta extrema si analizandu-te prea dur sa ajungi sa te vinzi mult prea ieftin. Cunosc oameni care au ales sa ramana in relatii toxice doar din frica de a nu ramane singuri si dintr-o subapreciere personala cronica. Intr-o autoanaliza sincera este esential sa iti cunosti propria valoarea, sa te iubesti pe tine insuti si sa alegi lucrurile care iti fac bine in orice ai face. Si sa traiesti cu convingerea ca nimic nu e un capat de drum sau de dragoste. Orice esec poate fi o lectie de viata si un impuls pentru un nou inceput, orice dragoste epuizata careia alegi sa-i pui capat poate lasa loc pentru o alta mai plina si mai inaltatoare. E adevarat ca toti traim cu un oarecare sentiment de teama cand vine vorba de dragoste si ne este poate inevitabil la un moment dat sa nu ne gandim ce o sa se intample daca nu mai gasim pe nimeni asa cum ne dorim, dar eu personal refuz sa cred intr-o Divinitate care a lasat pe lumea asta doar un suflet pereche pentru un altul si o viata de om sa se gaseasca unul pe celalalt. Cred ca putem trai mai mult de o iubire mareata in viata asta si tot ce avem de facut pentru asta este sa ne dam sansa de a o trai cu adevarat.

Am convingerea ca alegerile pe care le facem in viata sunt cu adevarat cele care ne decid fericirea si prima alegere pe care orice ar trebui sa o faca este aceea de a fi sincer cu el insusi si de a avea curajul sa faca alegerile potrivite pentru el in viata. Asadar, indrazniti sa fiti... fericiti!!