O ultimă oară...

Cu tine totul pare nou, abia început, nici o atingere nu e la fel ca cea dinaintea ei, fiecare privire pare să se adâncească mai mult, fiecare cuvânt șoptit în ureche pare să trezească mai mult. Îți stau cuminte în brațe sub pătura caldă şi aştept aproape cu răsuflarea tăiată atingerea delicată a palmei tale... îți simt brațul încordându-se uşor înainte de a-ți simți vârful degetelor alunecând pe mijlocul meu, pe coapsa mea lăsând mii de fiori drept martori ai trecerii lor pe acolo. Tot corpul îmi reacționează la tine, spatele mi se cambrează căutându-ți şoldurile, umerii mi se relaxează sub respirația ta caldă, buzele mi se întredeschid pentru a lăsa liber un suspin prea mult reținut.

Se spune că nu poți retrăi uşor o primă oară - un prim sărut, o primă îmbrățişare, o primă atingere - dar tu cumva reuşeşti să îmi readuci toate aceste momente şi să mi le imprimi în minte şi în suflet de fiecare dată. Fiecare ultima oară cu tine se simte ca prima oară, emoțiile sunt toate acolo, trezite de cel mai mic gest - un cuvânt spus la timpul lui, o atingere neaşteptată, un sărut... Şi apoi timpul se opreşte în loc. Mă las cuprinsă de acel val imens de emoții şi trăiri şi restul lumii dispare. Suntem doar noi şi o pasiune hrănită de trupurile noastre, de sufletele noastre.

Pentru ce trăiesc cu tine cuvintele par puține, neîncăpătoare... mă uimeşte de fiecare dată intensitatea sentimentelor pe care mi le trezeşti, ca şi naturalețea şi simplitatea lor. Cu tine mi-e bine, în brațele tale găsesc o linişte care-mi încântă sufletul. Când îmi eşti atât de aproape, la o distanță de un sărut pe umăr, mă simt eu cu adevărat, atunci poți vedea cel mai bine cine sunt şi ce-i cu mine. Atunci mă poţi privi şi-mi poţi citi în suflet, e tot acolo cu tine.